Erorile şi ororile Ordonanţei 58

În ultimele zile spaţiul public a fost animat de discuţii şi comentarii aprinse pe tema Ordonanţei de Urgenţă 58/2010.

Motivele acestui impact major? Numeroasele erori şi injustiţii introduse de această ordonanţă. Dar nu în ultimul rând faptul că ea afectează în mod direct numeroase personalităţi din viaţa culturală şi artistică a României, respectiv îi afectează pe jurnalişti, în ambele cazuri profesii cu maximă expunere mediatică.

Revolta acestora este absolut îndreptăţită. Singura problemă e că am fost atât de oripilaţi de modul în care aceste noi măsuri fiscale au fost puse în practică, de nesfârşitele cozi la ghişee şi umilinţele asociate acestora, încât ne-am axat aproape exclusiv în discuţii pe această temă şi suntem pe punctul să ne scape o serie de erori mult mai grave, introduse pe fond de acest nou act normativ.

În urmă cu un an şi jumătate Guvernul României anunţa primul set de măsuri anti-criză. Le-am considerat greşite şi am estimat că efectele lor vor fi contrare, adică vor adânci criza, respectiv am scris mai multe articole la vremea respectivă despre asta.

Uniunea Europeană s-a născut de la un vis. Cei care i-au pus bazele au fost oameni cu viziune şi idealuri înalte, ca Robert Schumman, Kondrad Adenauer, Jean Monet sau Alcide de Gasperi. Visul lor a fost dus mai departe de alţi vizionari: Edward Heath, Francois Mitterrand, Helmut Kohl sau Jacques Delors.

Europa pe care şi-o doreau era o Uniune a valorilor, un spaţiu puternic şi unit în diversitate.

Mai este Europa de astăzi cea la care ei au visat ?

Ştirile ultimelor zile ne relevă informaţii şocante. Grecia a admis public că a furnizat informaţii false Uniunii Europene. Bulgaria i-a urmat în seria dezvăluirilor, recunoscând că a furnizat informaţii false Uniunii cu privire la dimensiunea reală a deficitului său bugetar. Cu siguranţă în următoarele săptămâni sau luni şi alte state se vor adăuga pe această listă.

articol publicat in revista Consulting Review

Unul din cele mai noi concepte în business îl reprezintă cel de „Corporate entrepreneurship”, adică o transpunere a practicilor antreprenoriale în cadrul managementului marilor corporaţii.

Ce vrea să însemne asta? Să înţelegem că modelul de management corporatist, atât de mult elogiat în ultimii 20 de ani nu este cu adevărat cheia succesului ? Sau că toate MBA-urile, cursurile de management, leadership, strategic planning etc… la care participă managerii de corporaţii nu deţin cheia succesului şi nu oferă toate răspunsurile la provocările cărora trebuie să la facă faţă aceşti manageri?

Se mai încheie un an furtunos. După un 2009 devastator pentru economiile tuturor ţărilor din regiune, ce ne interesează cel mai mult, ca investitori, e ce se va întâmpla în 2010, respectiv cum vor evolua aceste economii în anul în care tocmai ne pregătim să intrăm.

Previziunile principalelor instituţii financiare si instituţii internaţionale de prognoză nu sunt întotdeauna în consens, iar estimările Guvernelor acestor ţări sunt de regulă mai optimiste decât cele ale instituţiilor internaţionale, în principal din motive de PR electoral, aşa că vom încerca să facem o trecere în revistă cât mai completă a acestor previziuni, incluzând diferite puncte de vedere.

Ca valori medii, contracţia economiilor din Europa de Est în 2009 a fost estimată conform BERD la un procent de 6,3%, respectiv conform aceluiaşi organism internaţional, în 2010 ne putem aştepta la o creştere medie de 2,5% a economiilor est europene.

Când un investitor decide să înceapă o afacere în regiunea noastră, are de ales de regulă între câteva ţări: dacă vrea să aleagă o ţară din Uniunea Europeană, atunci va oscila cel mai adesea între Romania şi Bulgaria, ultimele intrate şi totodată cele cu cel mai redus cost al mâinii de lucru dintre ţările Uniunii. Dacă vrea să aleagă a ţară din afara Uniunii, atunci Serbia şi Republica Moldova par să fie 2 din cele mai apropiate variante.

Totuşi e destul de dificil să facem în final o alegere, dat fiind că fiecare din aceste ţări prezintă avantaje şi dezavantaje. Aşa că mi-am propus să fac o trecere în revistă a principalelor elemente pe care le ia în calcul un investitor atunci când decide să demareze o afacere în una din aceste ţări.

În urmă cu câteva luni, criza economică era încă în opinia multora un pretext al marilor companii pentru a-şi reduce costurile, un subiect “supra-alimentat” de presă, un pretext al Guvernelor pentru a nu acorda măriri de salarii în sectorul bugetar, etc… Chiar şi printre cei care acceptau existenţa unei crize predomina opinia că aceasta va fi ca un val, care va dura 5-6 luni de zile, va mătura în cale câteva companii, va balansa câteva dezechilibre, evidente de altfel pentru toată lumea, după care lucrurile vor reveni „la normal” exact aşa cum erau şi mai înainte.

Astăzi nimeni nu se mai îndoieşte de realitatea şi profunzimea acestei crize, de faptul că ea afectează pe rând toate ţările şi toate ramurile economiei, că va fi o criză de durată respectiv că vor trece ani până când lucrurile vor fi din nou aşa cum erau în vara lui 2008. Iar în unele domenii de activitate poate că nu vor reveni niciodată la acele vârfuri.

articol publicat in revista Consulting Review

În ultima luna subiectul principal al ştirilor economice pare să fi fost cel al concedierilor colective. Acesta este motivul pentru care m-am decis să scriu un articol pe această temă care să conţină atât aspectele legale referitoare la concedierile colective cât şi aspecte de resurse umane inerente acestui fenomen şi nu în ultimul rând câteva sfaturi pentru societăţile care sunt nevoite să apeleze la această metodă.

2009 a debutat în România în forţă, cu foarte multe noutăţi.

Pe lângă faptul că efectele crizei economice se fac tot mai mult simţite, creând un mediu economic turbulent, avem şi un nou Guvern care de la primii paşi adoptă multe decizii contestabile şi generatoare a multiple schimbări. Nu în ultimul rând, începând cu 1 ianuarie 2009 intră în vigoare multe modificări legislative, unele aprobate deja în anii trecuţi, dar care îşi produc efecte doar de la această dată, altele de ultimă oră.

Voi încerca aşadar să trec în revistă principalele schimbări aduse de debutul lui 2009 şi care afectează mediul de afaceri.

Sunt deja mulţi ani de zile de când mă ocup de negocieri cu sindicatele. În special cu ocazia renegocierii anuale a contractelor colective de muncă, dar în multe cazuri şi pe parcursul întregului an. Am avut aşadar ocazia să cunosc mulţi reprezentanţi ai sindicatelor, să negociez cu ei. Şi nu vreau să ascund faptul că de foarte multe ori am trăit frustrări, datorită atitudinii total neconstructive a unor reprezentanţi ai sindicatelor, datorită lipsei totale de înţelegere a realităţilor economice de către unii dintre aceştia, dar mai ales datorită înţelegerii total eronate a rolului pe care ei, ca sindicat, trebuie să îl aibă…

Angajatorul “trebuie” să ne dea! Angajatorul „trebuie” să ne înţeleagă! Angajatorul era cel mai adesea în opinia sindicatelor “omul negru”, cel care trebuie învinuit pentru toate eşecurile noastre, cel care trebuie să ne rezolve problemele, indiferent că are sau nu capacitatea să o facă.

Scriam la începutul acestei toamne un articol despre „Noutăţile toamnei”‘. Şi încheiam spunând că în mod sigur nu va fi o toamnă monotonă, respectiv că vom avea parte de multe noutăţi, de multe provocări şi probabil multe oportunităţi, toate asortate culorilor toamnei.

Iată ca au trecut doar două luni de atunci şi toamna asta ne-a dovedit că în plan economic e mult diferită de cele prin care am trecut în ultimii ani. Mai mult, criza în care începusem să intrăm la începutul toamnei s-a dovedit a fi una profundă, sistemică, care a zguduit în profunzime întregul sistem financiar internaţional şi continuă să zguduie întreaga economie mondială. Din păcate însă nu va fi o criză autumnală ci este o criză mult mai profundă şi care va produce efecte pe termen lung.

Iată că a trecut şi vara aceasta si ne pregătim cu toţii să intrăm in toamnă.

Toamna îmi inspira întotdeauna câteva cuvinte: belşug, înţelepciune, împlinire… Tot toamna însemnă începutul şcolii, campanii electorale, dar şi principalele tendinţe în economie, care ne vor da indicaţii pentru anul ce vine.

Haideţi aşadar să trecem în revistă ce s-a mai întâmplat în acest sfârşit de vară, dar şi ce tendinţe ne relevă acest început de toamnă.

O veste bună vine dinspre Ministerul Economiei, care ne anunţă un record al perioadei de tranziţie şi anume: „Economia Romaniei a crescut cu 8,6% in primul semestru din 2008, in condiţiile in care in trimestru al doilea avansul produsului intern brut a fost de aproape 9%”.

articol publicat în revista Consulting Review

Când sunt întrunite condiţiile declanşării unui conflict de muncă? Cum se soluţionează acesta?

În primul rând trebuie să definim ce înseamnă un conflict de muncă. Conform Codului Muncii: “Conflictul de munca reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de munca.”

Conform Legii conflictelor de muncă: “Conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă.”

Săptămâna trecută a avut loc la Chişinău cea de a 2-a ediţie a Business Forum Ascent Group. Moment important pentru noi. Moment important pentru multe din companiile care au participat şi care au încercat să îşi identifice parteneri de afaceri.

Cu plăcută surprindere am constatat însă că evenimentul a fost tratat cu deosebită seriozitate şi de oficialităţile din Republica Moldova.

Am văzut astfel un Ministru al Economiei şi Comerţului, Igor Dodon, extrem de profesionist şi care a avut răbdarea de a explica investitorilor străini modificările legislative ce vor influenţa mediul economic al Moldovei începând de anul viitor, un Vice-preşedinte al Parlamentului, Iurie Roşca, ce luptă de ani de zile pentru atragerea investitorilor străini şi pe Primarul Capitalei, Dorin Chirtoacă, un tânăr care se străduie să ofere garanţii investitorilor străini.