Salariile – subiect tabu pe timp de criză

articol publicat în revista Tonica

Pentru români, criza economică se vede din ce în ce mai sumbru. Aparent, şomajul şi salariile mici par să fie cele două coordonate ale pieţei muncii autohtone. Suntem informaţi continuu din media şi din alte surse despre evoluţia acesteia şi sperăm că lucrurile vor reveni la normalitate. Dacă punem în discuşţe subiectul ”salariu-salarizare”, avem de-a face în momentul de faţă cu un subiect tabu.

articol publicat în revista Tonica

Pentru români, criza economică se vede din ce în ce mai sumbru. Aparent, şomajul şi salariile mici par să fie cele două coordonate ale pieţei muncii autohtone. Suntem informaţi continuu din media şi din alte surse despre evoluţia acesteia şi sperăm că lucrurile vor reveni la normalitate. Dacă punem în discuşţe subiectul ”salariu-salarizare”, avem de-a face în momentul de faţă cu un subiect tabu.

Din păcate, la noi în ţră, sărăcia este percepută ca un fenomen natural. Aşdar, oamenii se conformează deseori cu ideea că au salarii mici, deci sunt săraci. Dacă stăm să privim faptul că la noi, în momentul de faţ salariul minim pe economie este de 600 lei, atunci putem fi de acord că suntem săraci. Dacă am face o mică comparaţe cu alte ţri ale Europei, am putea remarca că din toate ţările Uniunii Europene, doar 7 au implementat salariul minim garantat, salarii minime care se situează undeva între 1200 – 1600 euro.

România figurează pe locul 8 într-un clasament privind creşterile salariale prevăzute pentru acest an. Făcând media din majoritatea ţărilor europene, salariile ar trebui să crească cu 4,7% în acest an faţă de o majorare de 6,2% anul trecut. De la o ţară la alta, criza economică are consecinţe diferite asupra salariilor. Mai mult, se poate observa că există diferenţe salariale semnificative atât la nivel ierarhic, cât şi la nivel de regiune. La nivel de director general există diferenţe între veniturile anuale totale brute de 15-20 de ori. După cum arată unele studii, salariile celorlalţi angajaţi din personalul de conducere prezintă variaţii asemănătoare.

De exemplu, un angajat calificat din Bucureşti câştiga anual peste 12.000 euro, iar în Transilvania circa 6.100 euro. Salariile muncitorilor necalificaţi din capitală ajung la peste 8.000 euro, în timp ce în Transilvania personalul fără pregătire primeşte aproximativ 4.700 euro pe an. Potrivit studiilor salariile românilor sunt mai mici comparativ cu cele din Ungaria şi Slovacia. Astfel, în Ungaria venitul anual brut al unui director general este de 92.000 euro şi în Slovacia de 84.100 euro, iar un manager român câştigă aproximativ 50.000 euro pe an. Situaţia în cazul forţei de muncă specializată este asemănătoare: în timp ce în Ungaria salariul este de 19.600 euro, iar în Slovacia de 15.500 euro, salariul unui specialist din România este de 8.962 euro, se mai arată în analizele de caz.

La noi în ţară criza a afectat în special muncitorii, pe fondul disponibilizărilor din ultima perioadă, însă companiile caută în continuare personal specializat. Deşi suntem în toiul crizei economice, se caută personal de conducere şi specialişti cu experienţă internaţională, cu conexiuni bune, cu o educaţie solidă şi cunostinţe de limbi străine. Acest lucru nu se va schimba chiar dacă piaţa muncii are de suferit unele schimbări majore.

Pe de altă parte, ne lovim de multe măsuri care s-au luat odată cu stabilirea crizei pe piaţă: organizaţiile, în funcţie de mărimea acestora, au adoptat strategii diferite pentru a face faţă situaţiei economice actuale. Companiile foarte mici sunt cele mai pasive, mai mult de jumătate din acestea nu au luat nicio măsură anti-criză. Cu cât e mai mică compania, cu atât strategia este mai orientată pe stoparea investiţiilor. În schimb, cu cât e mai mare compania, cu atât aceasta este mai îndreptată către reducerea de personal. Pentru toate companiile, îngheţarea salariilor/bonusurilor, bugetelor alocate programelor de training sunt măsuri anti-criză importante.

În momentul de faţă, spunem că salariul este un subiect tabu şi dacă privim lucrurile prin prisma unui candidat care vine la un interviu de angajare, neavând de unde să aleagă, cere sau se mulţumeşte cu un salariu foarte mic, de multe ori mult sub nivelul nevoilor acestuia. Avem foarte mulţi şomeri şi chiar oameni bine pregătiţi care şi-au pierdut locul de muncă dat fiind faptul că au ajuns mai târziu în companiile care au disponibilizat, mai ales că multe dintre acestea au aplicat politica: ”ultimul venit, primul plecat.”

Iată câteva întrebări de ordin general: Cum vom reuşi să depăşim criza şi când? Oare vom ajunge într-un moment în care vom putea fi măcar satisfăcuţi de câştigurile noastre? Pentru a răspunde acestor întrebări va trebui să aşteptăm şi să ne continuăm drumul profesional cu urcuşurile şi coborâşurile sale, cu majorările şi îngheţările de salarii, cu tot ce ne rezervă acesta, în speranţa că vor veni vremuri mai bune.