Românii în Italia – mulţumire sau nemulţumire?

Cu puţină vreme în urmă am trăit o experienţă, în cea mai mare parte plăcută, care m-a făcut să mă conving de anumite lucruri legate de oameni, în special de candidaţi.

Recent, firma noastră a început o relaţia de colaborare, creând astfel o punte de legătură cu fermierii din nordul Italiei, mai exact în zona Bolzano: zonă prielnică pentru cultivarea pomilor fructiferi. Aşa am participat la acţiunea de a trimite români în această parte a Italiei pentru a-i ajuta pe fermierii de acolo, totul desfăşurându-se în deplină legalitate (lucru din păcate mai rar întâlnit în zilele noastre).

Ceea ce doresc să punctez prin acest articol este faptul că uneori oamenii pot fi extrem de dificili şi au tendinţa de a complica mult lucrurile, încât este nevoie de multă răbdare şi suficient calm pentru a lucra cu unii dintre ei.

Cu puţină vreme în urmă am trăit o experienţă, în cea mai mare parte plăcută, care m-a făcut să mă conving de anumite lucruri legate de oameni, în special de candidaţi.

Recent, firma noastră a început o relaţia de colaborare, creând astfel o punte de legătură cu fermierii din nordul Italiei, mai exact în zona Bolzano: zonă prielnică pentru cultivarea pomilor fructiferi. Aşa am participat la acţiunea de a trimite români în această parte a Italiei pentru a-i ajuta pe fermierii de acolo, totul desfăşurându-se în deplină legalitate (lucru din păcate mai rar întâlnit în zilele noastre).

Ceea ce doresc să punctez prin acest articol este faptul că uneori oamenii pot fi extrem de dificili şi au tendinţa de a complica mult lucrurile, încât este nevoie de multă răbdare şi suficient calm pentru a lucra cu unii dintre ei.

În unele cazuri, cu cât te străduieşti mai mult să le fie bine şi să fie trataţi cum se cuvine printre străini cu atât mai mult sunt nemulţumiţi şi chiar adoptă o atitudine războinică.

Cu toate că majoritatea persoanelor care au fost în Italia erau şomeri în România, iar cei care erau angajaţi câştigau în 5-6 luni suma de bani pe care au obţinut-o la culesul merelor doar în 20 de zile, unii din ei aveau o serie de nemulţumiri nejustificate. Trebuie specificat un aspect important şi anume că au beneficiat din partea angajatorului de cazare (când spun cazare mă refer şi la confort) şi mâncare în fiecare zi.

Bineînţeles nu toată lumea intră în categoria nemulţumiţilor (ategorie în care, în cazul la care fac eu referire s-au numărat puţine persoane), dar aceştia au reuşit să sublinieze prin atitudinea lor zicala din popor „nu există pădure fără uscături”, iar astfel de oameni pot consuma multă energie şi pune la încercare experienţa celor din resurse umane.

Persoanele conştiente de greutăţile vieţii, persoanele care au muncit din greu mulţi ani şi şi-au pierdut locul de muncă au ştiut să aprecieze ceea ce li se acorda în Italia, suma de bani cu care s-au întors în România, dar şi efortul pe care l-am depus noi, intermediarii acestui proces, şi interesul arătat faţă de propria lor persoană; acest lucru s-a întâmplat spre fericirea mea şi a colegilor mei.

Nemulţumirea celor câtorva persoane pe care îmi permit să le cataloghez ca fiind nerecunoscătoare şi nerealiste având în vedere vicisitudinile actuale ale vieţii de zi cu zi, este una dintre convingerile mele despre care aminteam la început.

Sentimentul plăcut pe care l-am avut la întoarcerea majorităţii oamenilor în ţară s-a datorat faptului că fermierii s-au arătat extrem de mulţumiţi de calitatea muncii depusă de românii noştri şi de atitudinea lor faţă de cerinţele italienilor. Acest lucru a răsturnat ideea că românul e considerat „oaia neagră a Europei” demonstrând că este capabil să facă lucruri bune şi este demn de aprecierea străinilor.

În ceea ce mă priveşte această experienţă m-a determinat să rămân la ideea că oamenii sunt diferiţi şi trebuie trataţi ca atare, însă este necesar să ţinem seama de esenţa cuvântului altruism şi de ceea ce înseamnă a fi uman, de ceea ce înseamnă a ajuta într-un fel sau altul pe cel de lângă tine, în ciuda faptului că nu toţi consideră aceste lucruri ca fiind valori umane şi ca dovadă astfel de persoane nu numai ca nu le observă şi nu le apreciază, dar probabil nici nu le posedă.

Totuşi aş vrea să închei cu o notă optimistă. În cadrul acestui proiect, majoritatea românilor au reuşit să dea sens proverbului care definea odată, spre bucuria mea şi în prezent, neamul românesc şi anume ” omul sfinţeşte locul” şi au demonstrat din nou că „munca este brăţară de aur” chiar dacă au fost printre străini. Au demonstrat că nu suntem „huliganii Europei”, imagine creată din păcate tot de noi.

Pe această cale dorim să le mulţumim tuturor celor implicaţi în acest proiect şi sperăm că am pus umărul la crearea unei imagini mai bune a noastre, a românilor de pretutindeni.