Este posibil să ne putem asigura că sistemele de management şi practicile de gestiune ale resurselor umane creează condiţii propice pentru dezvoltarea atât a performanţei angajaţilor cât şi a performanţei companiei?
Răspunsul, deşi ar putea părea utopic într-o oarecare măsură, este unul afirmativ.
Performanţa socială reprezintă un centru de interes pentru orice companie de succes, fiind un concept utilizat în special pentru măsurarea comportamentului social al angajaţilor şi al managerilor dintr-o societate. Ea ajută la mărirea gradului de conştientizare a prezenţei companiei pe piaţă şi în acelaşi timp oferă un cadru optim atât dezvoltării resurselor umane cât şi pentru mărirea profitului.
Este posibil să ne putem asigura că sistemele de management şi practicile de gestiune ale resurselor umane creează condiţii propice pentru dezvoltarea atât a performanţei angajaţilor cât şi a performanţei companiei?
Răspunsul, deşi ar putea părea utopic într-o oarecare măsură, este unul afirmativ.
Performanţa socială reprezintă un centru de interes pentru orice companie de succes, fiind un concept utilizat în special pentru măsurarea comportamentului social al angajaţilor şi al managerilor dintr-o societate. Ea ajută la mărirea gradului de conştientizare a prezenţei companiei pe piaţă şi în acelaşi timp oferă un cadru optim atât dezvoltării resurselor umane cât şi pentru mărirea profitului.
Reticenţa managerilor se datorează în foarte mare parte faptului că procesele sociale prin care se poate aduce profit companiei nu sunt tocmai bine înţelese, considerând toate demersurile aferente performanţei non-financiare un lux inutil. Din fericire, ceea ce acum 10-15 ani se contura doar ca un trend social, s-a transformat încetul cu încetul într-un fenomen real. Această schimbare este datorată în foarte mare parte multinaţionalelor, care, în ciuda diferenţelor de mentalitate, au reuşit să inducă şi ulterior să materializeze ideea unui loc de muncă în care componenta socială are un rol determinant.
Prin urmare, tot mai mulţi oameni de afaceri din România au ajuns să aprecieze elementele care aparţin conceptului de responsabilitate socială corporativă, dar nu neapărat pentru valoarea etică ci mai mult pentru valenţele comerciale.
Cu toate acestea, multe dintre firme sunt în continuare sceptice cu privire la relaţia dintre performanţa socială şi performanţa financiară, deşi conexiunea dintre acestea devine tot mai evidentă. Climatul social, expunerea la stres, calitatea managerială, etica, valoarea muncii, gradul de implicare al angajaţilor sunt doar câteva dintre componentele demne de luat în seamă atunci când se vizează dezvoltarea durabilă şi susţinută a societăţii.
Este necesar ca toţi cei care ocupă funcţii cheie în conducerea unor companii să realizeze importanţa şi rolul performanţei în plan social pentru că numai aşa vor reuşi să creeze condiţii optime pentru a avea angajaţi fericiţi. Iar angajaţii fericiţi sunt cei care aduc cel mai mare profit, dacă reuşesc să se ferească de plafonare şi să se menţină motivaţi.
Distribuie pe social media