Modificări aduse Normelor de aplicare a Codului Fiscal de către Hotărârea 150/23.02.2011

În Monitorul Oficial nr. 150 din 01.03.2011 au fost publicate modificările aduse Normelor de aplicare a Codului Fiscal de către Hotărârea 150/23.02.2011. Redăm în continuare, în sinteză principalele modificări aduse de acest act normativ.

Rezerva Legală

Prin această hotărâre a fost modificat punctul 50 din Normele de aplicare a Codului Fiscal, punct care se referă la rezerva legală obligatorie pe care toţi agenţii economici cu răspundere limitată trebuie să o calculeze dacă înregistrează profit contabil:

Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate in contabilitate.

În Monitorul Oficial nr. 150 din 01.03.2011 au fost publicate modificările aduse Normelor de aplicare a Codului Fiscal de către Hotărârea 150/23.02.2011. Redăm în continuare, în sinteză principalele modificări aduse de acest act normativ.

Rezerva Legală

Prin această hotărâre a fost modificat punctul 50 din Normele de aplicare a Codului Fiscal, punct care se referă la rezerva legală obligatorie pe care toţi agenţii economici cu răspundere limitată trebuie să o calculeze dacă înregistrează profit contabil:

Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate in contabilitate.

Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului şi este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepţia celor prevăzute la lit. c).

Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în funcţie de nivelul profitului contabil din perioadă de calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează şi în funcţie de nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al patrimoniului.

În situaţia în care, ca urmare a efectuării unor operaţiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie.”

Impozitul pe profit

După punctul 93^2 din Normele de aplicare a Codului Fiscal se introduce un nou punct, punctul 93^3, prin care se precizează că atunci când o persoană juridică rezidentă în România realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri”metodă scutirii”, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit dacă se prezintă documentul justificativ eliberat de autoritatea competenţă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate.

În scopul aplicării „metodei scutirii’, pentru determinarea profitului impozabil la nivelul persoanei juridice române, veniturile şi cheltuielile înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă venituri neimpozabile, respectiv cheltuieli nedeductibile.

Ca urmare a apariţiei OUG 87/2010 prin care s-a eliminat impozitul minim şi a fost împărţit exerciţiul financiar 2010 în 2 exerciţii financiare distincte, au fost introduse trei puncte noi care precizează modul de calcul al impozitului pe profit în aceste două exerciţii distincte precum şi data până la care se poate depune declaraţia privind impozitul pe profit şi achita impozitul pe profit aferent celor două perioade fiscale create:

Prevederile Codului fiscal

Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligaţi la plata impozitului minim au obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit, respectiv de a efectua plata anticipată, după caz, aferente trimestrului III al anului 2010, până la data de 25 octombrie 2010, potrivit prevederilor în vigoare la data de 30 septembrie 2010.

Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligaţi la plata impozitului minim, pentru definitivarea impozitului pe profit datorat pentru anul fiscal 2010, aplică următoarele reguli:

a) pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010:

– determinarea impozitului pe profit aferent perioadei respective şi efectuarea comparaţiei cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru perioadă 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferent perioadei respective, în vederea stabilirii impozitului pe profit datorat;
– stabilirea impozitului pe profit datorat;
– prin excepţie de la prevederile alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35 alin. (1),depunerea declaraţiei privind impozitul pe profit pentru perioadă 1 ianuarie-30 septembrie 2010 şi plata impozitului pe profit datorat din definitivarea impunerii, până la data de 25 februarie 2011;

b) pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010:

– contribuabilii depun declaraţia privind impozitul pe profit şi plătesc impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35 alin. (1) din Codul Fiscal.

În aplicarea prevederilor alin. (16), determinarea profitului impozabil şi a impozitului pe profit se efectuează urmărindu-se metodologia de calcul prevăzută de titlul II «Impozitul pe profit» în mod corespunzător pentru cele două perioade, luând în calcul veniturile şi cheltuielile înregistrate.

Pierderea fiscală înregistrată în cele două perioade aferente anului 2010 se recuperează potrivit prevederilor art. 26, perioadă 1 octombrie-31 decembrie 2010 fiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi.

Norme metodologice:

Contribuabilii obligaţi la plata trimestrială a impozitului pe profit depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului 2010 numai dacă, până la data de 1 octombrie 2010, au datorat impozit minim cel puţin într-un trimestru.

Contribuabilii care, în perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, ca urmare a efectuării comparaţiei impozitului pe profit cu impozitul minim, au datorat, în cele 3 trimestre, impozit pe profit depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru întreg anul 2010.

Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. a) şi alin. (5) din Codul fiscal calculează în Registrul de evidenţă fiscală impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, în vederea efectuării comparaţiei cu impozitul minim recalculat în mod corespunzător pentru această perioadă.

În cazul în care, în urma efectuării comparatiei impozitului pe profit cu impozitul minim pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, impozitul minim este mai mare decât impozitul pe profit, aceşti contribuabili depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului 2010.

În cazul în care, în urma efectuării comparatiei impozitului pe profit cu impozitul minim pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, impozitul minim este mai mic decât impozitul pe profit, aceşti contribuabili depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru întreg anul 2010.

Contribuabilii care depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului 2010 vor avea în vedere următoarele:

a) pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin excepţie de la prevederile art. 34 alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35 alin. (1) din Codul fiscal, depunerea declaraţiei privind impozitul pe profit şi plata impozitului pe profit datorat din definitivarea impunerii se efectuează până la data de 25 februarie 2011;

b) pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, contribuabilii depun declaraţia privind impozitul pe profit şi plătesc impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor art. 34 alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv:

– până la data de 25 februarie 2011, contribuabilii care definitivează perioadă 1 octombrie-31 decembrie 2010 până la această data, situaţie în care, pentru trimestrul IV,prin declaraţia 100 nu se declară impozitul pe profit;

– până la data de 25 aprilie 2011, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art.34 alin. (10) din Codul fiscal, respectiv, pentru trimestrul IV, prin declaraţia 100 se declară impozitul pe profit la nivelului impozitului calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III 2010.

Pentru determinarea profitului impozabil aferent perioadei 1 ianuarie-30 septembrie 2010, respectiv 1 octombrie-31 decembrie 2010, se vor avea în vedere următoarele:
a) cheltuielile deductibile limitat se stabilesc în funcţie de baza de calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade, sumele deductibile determinate pentru fiecare perioadă fiind definitive;

b) pentru aplicarea prevederilor titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată” referitoare la colectarea taxei aferente depăşirii plafonului pentru cheltuielile de protocol,taxa colectată se calculează asupra depăşirii plafonului aferent fiecărei perioade, prin însumarea acestora;

c) pentru determinarea limitei fiscale a cheltuielilor prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. j) si k) si la art. 21 alin. (4) lit. s) din Codul fiscal, în situaţia în care limita de 400 euro, 250 euro, respectiv 4.000 euro nu este depăşită în perioadă 1 ianuarie-30 septembrie 2010, în perioadă 1 octombrie-31 decembrie 2010 limitele respective se vor determina ca diferenţă între 400 euro, 250 euro, respectiv 4.000 euro şi limitele până la care cheltuielile respective au fost deduse în perioadă 1 ianuarie-30 septembrie 2010;

d) provizioanele fiscale se deduc la calculul profitului impozabil în fiecare
perioadă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 22 din Codul fiscal;

e) limita de deducere a rezervei legale se stabileşte în funcţie de baza de calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade,sumele deductibile determinate pentru fiecare perioadă fiind definitive;

f) gradul de îndatorare potrivit prevederilor art. 23 din Codul fiscal se determină luând în calcul capitalul împrumutat şi capitalul propriu aferente fiecărei perioade,astfel:

– pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, gradul de îndatorare se determină ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la inceputul anului şi sfârşitul acestei perioade;

– pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, gradul de îndatorare se determină ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul şi sfârşitul acestei perioade;

Societăţile comerciale care au aplicat scutirea pentru profitul reinvestit pentru perioadă 1 octombrie-31 decembrie 2010, profitul învestit în această perioadă reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, din care se scade suma profitului învestit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea.

Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010.

Pierderea fiscală aferentă perioadei 1 ianuarie-30 septembrie 2010 se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi, potrivit art. 26 din Codul fiscal, perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 fiind considerată primul an de recuperare a pierderii fiscale.

Pierderea fiscală aferentă perioadei 1 octombrie-31 decembrie 2010 se recuperează potrivit art. 26, respectiv art. 32 din Codul fiscal, din profiturile obţinute în următorii 7 ani consecutivi, respectiv 5 ani consecutivi în cazul pierderilor realizate prin intermediul unui sediu permanent situat într-un stat străin.

Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2010 se recuperează potrivit prevederilor art. 26, respectiv art. 32 din Codul fiscal, anul 2010 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.”

Dividende

Pentru dividendele distribuite şi neplătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Pentru dividendele distribuite şi plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.

Se încadrează în prevederilor art. 36 alin. (4) din Codul fiscal şi dividendele distribuite şi plătite după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul îndeplineşte aceste condiţii.

Condiţia privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plătii dividendelor.

În cazul în care la data plății dividendului pentru care a fost reţinut şi plătit impozitul pe dividende, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din Codul fiscal, persoana juridică romană beneficiară îndeplineşte condiţiile stabilite prin art. 36 alin. (4) din Codul fiscal, persoana juridică romană care plăteşte dividendul poate solicita restituirea impozitului,în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.