Meet our team: Cristina Fășie, Training Manager

Ce studii ai absolvit/Ce perioadă a fost definitorie în formarea ta academică?

Sunt licențiată a Universității de Vest din Timișoara, unde am parcurs specializarea “Comunicare și Relații Publice”, urmată de un program de masterat cu tema “Comunicare și mediere în conflictele sociale”, fiind parte din prima promoție de absolvenți ai acestui program. Ambele etape mi-au fost propice pentru că mi-au dat ocazia să aprofundez interese mai vechi din zona comunicării și a științelor umaniste, în același timp în care mi-au deschis apetitul pentru subiecte complementare, mai tehnice, care îmi sunt utile și astăzi. Pe lângă partea formală, îmi amintesc o lectură de referință pentru mine – eram doar clasa a 8-a, însă mi-a căzut în mână “Inteligența Emoțională”, de Daniel Goleman; orizonturile care s-au prefigurat în urma acelei lecturi s-au confirmat – atât ca interese, cât și ca domeniu de activitate – la fiecare etapă din formarea mea. Ulterior, profesând, am avut ocazia de a-mi consolida cunoștințele și abilitățile de comunicare și conflict management prin participarea la numeroase cursuri de instruire/specializare (derulate pe tot întinsul Europei), care au avut, deci, și un puternic impact cultural.

Care sunt activitățile spre care gravitezi în timpul liber?

“Timpul liber”, în ce mă privește – și cred că mulți ne putem identifica cu asta – a suferit o serie de contracții în ultimii ani, ceea ce mă face să apreciez valoarea lucrurilor simple, dar încărcate de semnificația de a fi în și a mă bucura de moment, precum: contactul cu natura (din seria celor fără adrenalină excesivă) și lectura. Am dat o șansă și fotografiei – mă fascinează imaginile care “vorbesc”/“se mișcă” sub ochii noștri, însă acesta e un hobby cronofag și, deci, un lux pe care momentan nu mi-l aloc, însă este complementar călătoritului – o altă sursă de energie pentru mine: să cutreier străzi și străduțe ale lumii.

Cum te-ai descrie în plan personal?

Îmi îngădui un moment de franchețe ca să spun că, pentru cineva cu rol de organizare, sunt surprinzător de destinsă. Cu această trăsătură dozată în procente semnificative, reușesc să mă bucur de aproape toate momentele vieții – planificate sau, mai ales, spontane – cu intensitate maximă. Relaxarea aceasta este contra-balansată, în schimb, de abilitatea de a îmi concentra și angaja resursele proprii asupra task-urilor, cu atât mai mult când am ocazia să contribui la dezvoltarea altora și, implicit, a mea. Îmi place în mod deosebit să iau contact cu alteritatea în orice formă și să observ cum orizontul mi se deschide ca urmare a acestor interacțiuni – fie că sunt culturale, culinare, intelectuale sau de natură etică.

Care este motivația care te menține angrenată la job?

Anticipam, deja, acest răspuns, menționând mai sus că un catalizator primordial pentru mine este dezvoltarea: atât personală, cât și a celor cu care pot avea un contact susținut. Pe măsură ce acumulez experiență, mă “prinde” tot mai mult provocarea de a mă auto-depăși, de a lăsa lucrurile mai bune decât cum le-am găsit, de a face lucrurile azi mai bine decât ieri, de a aduce valoare în locul unde sunt. Nu este surprinzător – având în vedere website-ul care găzduiește acest interviu – că în Ascent e un climat ideal pentru toate aceste lucruri, completat de încredere și reciprocitate în tot ce înseamnă a funcționa în echipă.

Există principii directoare/călăuzitoare care te ghidează în viață, în special în momentele grele, pe care le poți împărtăși cu noi?

Dacă le am, cred că ele s-au configurat, de-a lungul vieții, pe “măsura” mea și pentru profilul/nevoile mele, deci poate mai puțin relevante pentru oricine altcineva ar citi dialogul nostru. O metodă simplă, dar eficientă, preluată din alpinism și pe care o aplic este tehnica pașilor mărunți, prin care abordezi un vârf (obiectiv) imbatabil focalizat doar pe primul pas, urmat de al doilea, apoi al treilea, iar în final ceea ce părea intimidant și copleșitor capătă coerență și chiar valențe pozitive. Tendința de a aborda astfel provocările cred că vine și din convingerea mea că toate lucrurile converg spre binele nostru, dacă știm să preluăm lecțiile potrivite din fiecare experiență.

Ce te-a determinat să alegi domeniul actual de muncă?

Sunt, fără îndoială, o umanistă, înclinație care mi s-a conturat încă din adolescență. În dezvoltarea mea, din toate punctele de vedere, preocuparea pentru om, idei, versiunile prin care are loc învățarea în viețile noastre și interacțiunea între toate aceste elemente au fost niște constante pe care le-am pus în mișcare prin diverse tipuri de activități profesionale. Cu fiecare nouă etapă pe care o parcurg mi se confirmă că provocarea de a investi în oameni este vocația mea. Aș spune chiar că “domeniul m-a ales pe mine”, și mă bucur că am dat curs acestui drum.

Care este proiecția ta legată de Ascent, în viitor?

Deși istoria mea comună cu Ascent este de dată mai recentă, acum, la aproape 17 ani de la înființarea acestui Group, văd Ascent-ul ancorat în realitățile profunde ale societății noastre și calibrat la trendurile profesionale internaționale. Această combinație de factori nu poate decât să aducă prosperitate în viitor, atât pentru Ascent, cât și pentru clienții săi. Dincolo de percepția mea, subiectivă, de altfel, soluțiile personalizate pe care Ascent le oferă, în oricare din domeniile noastre de activitate, aduc în fața clienților noștri resurse prin care afacerile și echipele lor să avanseze și să performeze.