Managementul resurselor umane – o altă abordare?

În perspectiva clasică, angajaţii erau cei care îndeplineau anumite activităţi prestabilite, puneau în mişcare mecanisme şi tehnologii, o viziune proletară. Tot în această perioadă au apărut termeni şi concepte precum „mână de lucru” sau forţă de muncă. Principala sarcină a acestora era aceea de a duce la îndeplinire cerinţele postului şi exigenţele şefilor. Astfel au apărut concepte precum „muncă productivă/neproductivă”.
 

O remarcă pertinentă ar fi aceea că în era proletariatului clasic nu se vorbea niciodată de individ ca de o forţă distinctă, termenul folosit fiind acela de „masă”, întrucât singularitatea leza conceptul de întreg.
 

În perspectiva clasică, angajaţii erau cei care îndeplineau anumite activităţi prestabilite, puneau în mişcare mecanisme şi tehnologii, o viziune proletară. Tot în această perioadă au apărut termeni şi concepte precum „mână de lucru” sau forţă de muncă. Principala sarcină a acestora era aceea de a duce la îndeplinire cerinţele postului şi exigenţele şefilor. Astfel au apărut concepte precum „muncă productivă/neproductivă”.
 

O remarcă pertinentă ar fi aceea că în era proletariatului clasic nu se vorbea niciodată de individ ca de o forţă distinctă, termenul folosit fiind acela de „masă”, întrucât singularitatea leza conceptul de întreg.
 

Managementul resurselor umane modern ia în considerare fiecare salariat ca o individualitate distinctă, cu caracteristici specifice. Acestea lucreaza la îmbunatățirea capacitatilor individului prin evaluarea performanțelor, prin caracterizari psihologice, prin sisteme de stimulare a performanțelor, prin sisteme de dezvoltare a talentelor.

Practic, politica departamentului de resurse umane trebuie să lucreze în virtutea angajatului şi pentru acesta, plecând de la premisa că el reprezintă conceptul de bază al unei structuri, ceea ce presupune o abordare profesională şi interdisciplinară a problematicii personalului din cadrul unei organizaţii.
 

Tot în organizarea managementului resurselor umane sunt incluse trei operaţiuni concepute interdisciplinar şi care se referă la recrutarea, selecţia şi încadrarea personalului într-o structură, dar și la motivarea acestuia prin stimulare materială şi morală pe toată durata contractului de muncă.
 

Nu există o definiţie unanim acceptată de către specialişti în domeniul resurselor umane pentru acest concept, diferitele definiții completându-se reciproc și fiecare aducând ceva nou.
 

În practică, implementarea unui management al resurselor umane impune o cunoaştere aprofundată a pieței forţei de muncă, a indicatorilor fluctuaţiei de personal, ceea ce impune stabilirea anumitor obiective operaţionale şi structurale. Astfel, în asigurarea unui climat bun, constant, într-o organizaţie şi pentru ca parametrii normali ai calităţii să existe departamentul de management al resurselor umane are un rol esențial și trebuie să îşi îndeplinească cu exigenţă îndatoririle care îi revin în organizaţie.