Liberalizarea pieței muncii pentru români

După semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, România devenea membră cu drepturi depline începând cu 1 ianuarie 2007. Cu toate astea, din 2007 și până în 2011 Tratatul de Aderarare prevedea că muncitorii din țara noastră nu vor avea acces liber pe piața forței de muncă a țărilor UE, pe motiv că “valul” de muncitori români ar afecta piața locală a muncii. Mai mult, folosind prerogativa care le era permisă, unele țări precum Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Spania (numai pentru români), Franţa, Malta şi, desigur, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, au prelungit interdicția până la sfârșitul lui 2013. Astfel, circulația cu adevarat liberă a lucrătorilor din România și Bulgaria, în statele comunitare, are loc cu începutul anului 2014.

După semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, România devenea membră cu drepturi depline începând cu 1 ianuarie 2007. Cu toate astea, din 2007 și până în 2011 Tratatul de Aderarare prevedea că muncitorii din țara noastră nu vor avea acces liber pe piața forței de muncă a țărilor UE, pe motiv că “valul” de muncitori români ar afecta piața locală a muncii. Mai mult, folosind prerogativa care le era permisă, unele țări precum Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Spania (numai pentru români), Franţa, Malta şi, desigur, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, au prelungit interdicția până la sfârșitul lui 2013. Astfel, circulația cu adevarat liberă a lucrătorilor din România și Bulgaria, în statele comunitare, are loc cu începutul anului 2014.

Majoritatea românilor din străinatate lucrează în Italia, Spania și Germania, conform unor statistici din 2010 ale Comisiei Europene și anume aproximativ 2,1 milioane lucrători. Cifra reala este probabil ceva mai mare, statisticile oficiale nefiind perfecte.

O serie de rapoarte ale Comisie Europene au subliniat faptul că țările care și-au deschis porțile pentru forța de muncă nou venită, fără restricții, au avut doar de câștigat, întrucât migrația lucrătorilor nu au substituit-o pe cea existentă, ci au completat cererea pe anumite profesii.

Principalele destinații sunt Germania si Marea Britanie, pentru piața dinamică, flexibilă, în plin avânt, dar și pentru ajutoarele lor sociale. Politicienii şi oamenii de afaceri din aceste ţari au însă păreri diferite în ceea ce priveşte acceptarea forţei de muncă străine. Temerea, cel putin in cazul Marii Britanii, este una mai veche, de pe vremea primului val de extindere UE, când “instalatorul polonez” a venit nu doar să muncească, ci mai ales să înceapă o viață nouă în insulă, astfel că la recensământul din 2011 au fost înregistrați peste 500 000 de polonezi.

Statisticile prezentate de Daily Mail arată că 40.000 de români se mută anual în Marea Britanie , iar un studiu realizat de MigrationWatch UK arată că această cifră va creşte la 70.000 în ianuarie 2014 dat fiind că în România salariul mediu este sub 400 de lire pe lună, în timp ce în Marea Britanie acesta atinge 2.208 lire. Realitatea de dupa 1 Ianuarie contrazice, cel putin deocamdata, statisticile alarmante. Chiar daca cei mai mulți dintre români își doresc o slujbă în străinătate, sunt reticenți la numeroasele oferte, întrucât naivitatea unora i-a facut să platescă scump în trecut.

Bariera lingvistică este de asemenea un aspect de luat în calcul. Acesta fiind poate și unul din motivele pentru care majoritatea romanilor au ales Italia sau Spania, țări latine, sau Marea Britanie, limba engleza fiind cea mai studiata limbă în școlile din România. Teama britanicilor este, din acest motiv, parțial întemeiată.
Trebuie spus că un loc de muncă mai bun urmăresc și românii plecați, unii dintre ei de ani buni din țară, dar pe care criza economica urmată de o recesiune puternică i-a facut să se orienteze spre țări mai dezvoltate. Astfel s-au înregistrat plecări masive dinspre Spania, Italia, Grecia, Portugalia, către Olanda, Belgia, țările Scandinave, Germania și desigur Marea Britanie.

Aportul noilor veniți este însa evident. Odată angajați aceștia vor plăti taxe și impozite către stat, vor avea foarte probabil slujbe pentru care exista deja deficit de personal, sau pe care muncitorii autohtoni le refuza. Toate acestea nu fac decât să sporească bunăstarea țărilor care le oferă o șansă.

Locurile de munca căutate sunt în general în agricultura pentru muncitorii necalificați care de ceva vreme activează ca și sezonieri. Dintre muncitorii calificati, instalatorii, sudorii, electricienii, constructorii, sunt cei care își găsesc cel mai ușor un loc de muncă. Alte domenii cautate sunt cel medical, inginerie și IT. Un exod de profesioniști din aceste domenii ar face ca problemele cu forța de muncă să se regăsească și la noi în țară. Deja simțim acest efect în domeniul medical.
Așadar, spaimele vesticilor sunt și nu prea sunt întemeiate, altfel spus “cotropirea” nu a avut loc și este posibil nici să nu aibă loc. Cel mai probabil, cei care au vrut sa plece să presteze activitati în strainatate, au luat deja de mai multă vreme drumul pribegiei. Este cu siguranță posibil să mai fie plecari, dar nu atât de numeroase pe cât există temeri.