Incluziunea, mecanism eficient în organizații

Vorbim în ultimii ani tot mai mult despre incluziune, dar pentru mulți oameni este încă un termen vag și mai puțin înțeles. Așa că mi-am propus ca în acest articol să clarific ce reprezintă incluziunea din prisma organizațiilor și ce impact emoțional are asupra angajaților.

Incluziunea socială se referă la respectarea statutului și drepturilor tuturor oamenilor dintr-o societate, care trebuie să aibă oportunitatea de a participa în mod relevant la viața acesteia și de a se bucura de un tratament egal cu ceilalți. Incluziunea stă în abilitatea și în dorința noastră de a vedea dincolo de aparențe și de a crea medii în care oamenii se simt ascultați și sprijiniți. Ce presupune incluziunea? După părerea mea, două caracterisitici definitorii: empatie și rațiune.

Incluziunea derivă din egalitatea de șanse care este un drept fundamental pentru toți indivizii și înseamnă a trata oamenii în mod corect și fără prejudecăți. Prin egalitate putem înțelege rezolvarea conflictelor din trecut, încurajarea comunicării și îmbunătățirea relaţiilor cu partenerii şi colegii pentru a le face să decurgă într-un mod constructiv, susținând incluziunea. Scopul incluziunii în cultura unei organizații este promovarea valorilor morale și a soluțiilor eficiente prin care angajații contribuie la îmbunătățirea relațiilor interumane.

Când facem referire la discriminare indiferent de formă, persoana respectivă se va confrunta cu dificultăți și insecurități pe plan social și profesional. Impactul discriminării va afecta sănătatea mintală a indivizilor sub forma instalării depresiei, stimei de sine scăzută, abandonului profesional sau a altor tulburari psihice.

Cum definim discriminarea? Discriminarea este acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate. Excludera, restricția sau preferința pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, diferite forme de boală, apartenență la o categorie defavorizată, conduc la restrângerea drepturilor și libertăților omului. Discriminarea la locul de muncă poate interveni pe baza criteriilor menționate mai sus și poate să apară în următoarele situații:

• La interviu și la angajare
• În stabilirea și schimbarea condițiilor de muncă, a salariului, precum și a responsabilităților
• În cadrul formării și dezvoltării profesionale
• La promovare
• În caz de concediere

Ce poate face un individ din punct de vedere legal dacă se confruntă cu fenomenul de discriminare la locul de muncă? Ce șanse sunt ca acel individ discriminat să preia comportamentul de hărțuitor și să-l exercite asupra celui care l-a supus unei forme de discriminare? Aceste întrebări stau la baza studiilor literaturii de specialitate cu privire la discriminarea în organizații și efectului acesteia asupra sănătății mintale ale resursei umane. Nu conștientizăm ce impact emoțional disfuncțional creeză orice formă de discriminare asupra celuilalt de lângă noi. Hărțuirea psihologică la locul de muncă este definită în legislația muncii ca fiind o sumă de situații abuzive (gesturi, cuvinte, atitudini) repetate, care aduc atingere demnitatii ori integrității psihice a unui angajat. Este un comportament anormal care afectează climatul de muncă.

Mobbing-ul, fenomen de discriminare

Termenul uzual folosit în organizații care descrie comportamentul antisocial, abuziv al unui angajat asupra altuia se numește mobbing. Cum apare mobbing-ul? De cele mai multe ori, este urmarea unui conflict, apare în urma atitudinii rasiste, dar și ca efect a concurenței prost înțelese în cadrul unui grup de angajați. Conflictul poate avea loc între salariați în poziții similare, între salariați și superiorii acestora, între persoane de rase și etnii diferite sau între persoane de sex opus. Mobbing-ul presupune acțiuni de agresivitate psihologică la locul de muncă: ignorare completă, izolare, atacuri la persoană, umilire, jigniri și critici. Mobbingul poate apărea în toate mediile de activitate, iar frecvența acestor manifestări este mai mare sau mai mică, mai ales în funcție de o serie de factori favorizanți:

• Factori individuali psihologici – tipologia agresor și victimă

Persoanele vulnerabile care pot fi hărțuite sunt cele foarte tinere sau cele mai în vârstă, persoanele cu dizabilități și cele de sex feminin, persoanele care aparțin unor minorități sau cele cu inabilități de relaționare emoțională. Agresorul are un profil psihologic specific, de tipul narcisic, sociopat sau paranoic, cu predilecție pentru provocarea de incidente și conflicte, cu atracție spre umilirea celorlalți, cu scopul de a obține o poziție dominantă.

• Factorii situaționali

Apar probleme sau conflicte la ocul de muncă, rezultate din interese divergente legate de subiecte generice. Spre exemplu, dorința unui șef nou de a aduce pe altcineva în echipă, favorizarea unor angajați, un mediu format din cercuri de interese care domină profesional și sabotează pe angajații noi.

• Factori organizaționali

Modul ineficient prin care este organizată activitatea poate genera situații de  subîncărcare sau supraîncărcare a postului, lipsă de reguli, lipsă de comunicare și apariția bârfelor. Toate aceste duc la un mediu concurențial nesănătos, fiind în măsură să genereze conflicte și dezorganizare.

• Factori sociali

Factorii  sociali sunt legați de mediul în care se desfășoară activitatea, de la prejudecățile rasiale, până la cele legate de sex, dar și cu mediul de proveniență a celor implicați: situația economică, apartenența la anumite categorii sociale sau minorități.

Impactul psihologic al discriminării

Efectele discriminării se manifestă și în moduri psihologice, nu doar fizice. Stresul și anxietatea sunt consecințe emoționale majore ale discriminării. Când adulții sunt expuși la discriminare, ei dezvoltă un sentiment sporit de vigilență. Acestea își pot schimba comportamentul, ceea ce le provoacă distres. Membrii grupurilor marginalizate, de exemplu, ar putea simți nevoia crescută de a se arăta eleganți, ordonați și prezenți în public pentru a obține servicii și pentru a evita hărțuirea. Unii nu pleacă de acasă fără să pregătească un răspuns adecvat la amenințările și insultele pe care le vor primi. Uneori, nivelurile de stres ale oamenilor cresc cu percepția de discriminare, chiar dacă nu suferă hărțuirea imaginată. Nivelul de alcool și abuz de droguri este de obicei mai mare în rândul persoanelor care au fost discriminate.

Supunerea la discriminare determină persoanele cu probleme psihologice să se confrunte cu un nivel ridicat de insatisfacție și suferință. Printre cele mai cunoscute tulburări mintale pe care le pot dezvolta persoanele discriminate sunt anxietatea și depresia, în diferite forme și grade de intensitate. Studiile psihologice arată că persoanele supuse discriminării continue pot, de asemenea, să se revolte asupra celor care produc acest fenomen și să reacționeze la actul discriminator cu violență și ură. Agresivitatea celor discriminați va crește odata cu fenomenul de mobbing și formele de hărțuire la care sunt supuși constant. De-a lungul timpului, efectele discriminării pot modifica modul în care creierul percepe informații, ceea ce poate determina o scădere a funcției cognitive, capacitatea de planificare și capacitatea de a lua decizii logice.

 Soluții legale împotriva discriminării

Dacă te simți discriminat la locul de muncă, ai mai multe variante de a te face auzit printre ceilalți și să iei măsuri pentru a te proteja.

• Informează-te și adună dovezi

În primul rând, documentează-te asupra modului de discriminare la care ești supus. Poți citi Codul Muncii, articole de profil, poți cere informații suplimentare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la Centrul Parteneriat pentru Egalitate sau la organizațiile membre.

• Exprimă-te liber

Poți cere sfatul prietenilor din afara companiei unde lucrezi sau familiei, sau unui coleg apropiat. Când aduni dovezi, adresează-te managerului direct legat de probleme de discriminare întâmpinate. Dacă aceste este cel care te agresează sau nu te susține, adresează-te departamentului de Resurse Umane al companiei sau managerilor superiori acestuia.

• Comunică deschis

   S-ar putea să te simți discriminat și cei care au avut un comportament agresiv față de tine să nu aibă intenții rele sau să fi făcut acest lucru din greșeală, din propriile tipare sau credințe. Încearcă să soluționezi problemele discutând cu colegii și managerul, comunicând situația și ce efecte are asupra psihicului tău.

• Informează-te despre drepturile, obligațiile tale și ale angajatorului

Drepturile și obligațiile sunt menționate în contractul de muncă și în regulamentele interne. Clarifică tot ce ține de salarizare, concedii, demisii, program de lucru, siguranța la locul de muncă, atribuții și încadrarea profesională și șanse de promovare.

Dincolo de structura noastră unică de personalitate, fiecare dintre noi avem anumite credințe sau prejudecăți preluate din familie, societate. Putem discrimina indirect colegii fără să ne dăm seama că i-am jignit, deoarece am luat totul sub formă de glumă inofensivă. Prin intermediul unei comunicări eficiente și ascultării celui de lângă noi putem evita astfel de momente neplăcute. Punerea noastră în locul celuilalt, empatia și iubirea necondiționată ne vor îndrepta spre o educație mai incluzivă.