Impozitul forfetar: ce am câştigat de pe urma lui?

Ca şi cum criza economică mondială nu ar fi fost suficientă, anul 2009 a dat o lovitură dură tuturor firmelor din România plătitoare de impozit pe profit, prin introducerea de la 1 mai a impozitului forfetar.

Astfel, fiecare persoană juridică plăteşte în funcţie de venit un impozit minim obligatoriu, mai concret şi în termeni mai puţin formali, „ai, nu ai, trebuie sa plăteşti”.

Asta pentru că, astfel, spun cei care au propus şi au votat aplicarea acestui impozit:

Ca şi cum criza economică mondială nu ar fi fost suficientă, anul 2009 a dat o lovitură dură tuturor firmelor din România plătitoare de impozit pe profit, prin introducerea de la 1 mai a impozitului forfetar.

Astfel, fiecare persoană juridică plăteşte în funcţie de venit un impozit minim obligatoriu, mai concret şi în termeni mai puţin formali, „ai, nu ai, trebuie sa plăteşti”.

Asta pentru că, astfel, spun cei care au propus şi au votat aplicarea acestui impozit:

1. se reduce numărul de firme fantomă, care desfăşoară activităţi mai puţin legale şi care nu contribuie suficient la „puşculita” statului
2. se încurajează economia statului picată în gaura neagră a crizei economice.

Dar aşa cum spune o vorbă strămoşească „Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg”, pe hârtie lucrurile pot să pară roz într-o ţară în care Guvernul se luptă pentru diminuarea evaziunii fiscale şi a creşterii bunăstării statului, dar practica ne-a arătat că în fapt ele tind spre nuanţe de gri-negru:

1. în primul semestru al anului, 129.900 de firme şi-au încetat activitatea, sub diferite forme: faliment, suspendare temporară sau definitivă, etc. în comparaţie cu anul trecut unde doar 60.000 au decis încetarea activităţii
2. o parte din aceste firme care şi-au încetat activitatea prestează anumite activităţi la negru
3. o dată cu cele 129.900 de firme închise, a crescut numărul şomerilor, a scăzut numărul plătitorilor de TVA, impozit pe clădiri, pe salarii, au scăzut încasările la bugetul de stat.

Dacă în primele doua luni după introducerea impozitului forfetar statul s-a bucurat de cei aproximativ 300 milioane lei încasaţi, probabil vom fi în curând, fără să vrem, spectatorii unei drame în mai multe acte atunci când se va trage linie şi se va observa că preţul plătit pentru câştigul celor aproximativ 69 milioane euro a fost mult prea scump: 200 milioane euro; preţ plătit în mare parte de angajaţii care au rămas fără locuri de munca şi de patronii care au rămas fără companie şi care în consecinţă nu au mai cotizat la bugetul de stat.

Dacă ar fi să mai credem ceea ce ni se mai transmite prin intermediul mass-media, începând cu anul viitor, acest impozit s-ar aplica restrictiv, doar acelor ramuri considerate evazioniste.

Să speram că şi microintreprinderile vor fi scutite de acest impozit, atâta timp cât nu inregistrează profit dar oferă locuri de muncă, plătesc salariile şi impozitele aferente, reduc şomajul şi soluţionează şi câteva nevoi locale, cum ar fi: depanarea unor computere, o croitorie într-un cartier, o alimentară, etc.

Unii patroni de microîndreprinderi au găsit ca variantă salvatoare schimbarea regimului juridic în persoană fizică autorizată. Motivul este simplu, impozitul forfetar este înlocuit de plata celor 16% impozit pe venit şi de contribuţiile la fondul de sănătate şi la cel de pensie. În plus, la angajarea în cadrul unei alte firme, prin intermediul unor convenţii civile, angajatorul poate face economii importante cu salariile.

Concluzionând pentru a da răspuns la întrebarea din titlu

Am câştigat:

• un număr impresionant de şomeri
• un număr impresionant de companii cu activităţi suspendate, închise, etc care nu mai contribuie la bugetul de stat
• un număr impresionant de PFA-uri (care prin taxele plătite nu egaleaza contribuţiile la bugetul de stat ale celorlalte categorii de persoane juridice)
• o gaură în bugetul de stat de aproximativ 131 milioane euro
• încurajarea prestării muncii la negru

Iar dacă ar fi să tragem linie, să socotim, vedem cu părere de rau că nu am asistat decât la o alta decizie luată de către guvernanţi în care ambele părţi, atat statul cât şi cetăţenii, au avut doar de pierdut. Nimic nou, nimic suprinzător!