Este concordatul preventiv o soluție?

Pe fondul crizei economice resimțite în ultimii ani, dar și datorită riscurilor pe care le implică o afacere sau conjuncturilor nefavorabile ale căror victime pot deveni întreprinzătorii români, a fost elaborat cu ceva ani în urmă un act normativ care oferă practic debitorilor șansa salvării afacerilor lor și totodată evitarea falimentului.

Pe fondul crizei economice resimțite în ultimii ani, dar și datorită riscurilor pe care le implică o afacere sau conjuncturilor nefavorabile ale căror victime pot deveni întreprinzătorii români, a fost elaborat cu ceva ani în urmă un act normativ care oferă practic debitorilor șansa salvării afacerilor lor și totodată evitarea falimentului.

Concordatul, prin definiția sa, reprezintă o înțelegere, un acord de voință al părților care presupune încheierea unui contract între debitor și creditorii care dețin cel puțin două treimi din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, contract în baza căruia debitorul propune un plan de redresare a întreprinderii sale și de acoperire a creanțelor creditorilor împotriva sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultăților în care se află afacerea acestuia. Pentru ca aceasă prevedere să aibă succes, este obligatoriu ca atât creditorii, cât și salariații să sprijine aceste demersuri, pentru a se putea preîntâmpina intervenirea stării de insolvență și odată cu aceasta, imposibilitatea de plată.

Principalul efect al acestei proceduri îl reprezintă posibilitatea acordată debitorului de a-și conserva lichiditățile bănești, acestea urmând a fi folosite pentru continuarea activității, generându-se astfel veniturile necesare acoperirii creanțelor acceptate prin concordat. De asemenea, pe perioada aplicării concordatului preventiv va fi stopată curgerea debitelor accesorii – penalități, dobânzi și interdicția de deschidere a procedurii de insolvență. Această înțelegere amiabilă între debitorul aflat în dificultate financiară momentană și creditor oferă primului posibilitatea executării obligațiilor la noi termene scadente, pe o perioadă mai lungă de timp.

Există însă și unele situații în care debitorul nu va putea recurge la această procedură, atunci când:

• împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre irevocabilă de condamnare pentru infracțiuni economice;
• împotriva sa a fost deschisă procedura insolvenței cu 5 ani anteriori ofertei de concordat;
• debitorul și/sau acționarii/asociații sau administratorii au fost condamnați definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, delapidare, înșelăciune, mărturie mincinoasă ori infracțiuni de fals, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii prevăzute de lege;
• membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere ale debitorilor li s-a atras răspunderea în condițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, pentru aducerea în stare de insolvență.
• debitorul are înscrise fapte în cazierul penal.

Să avem în vedere și avantajele concordatului preventiv:

• nu presupune insolvența;
• apare numai la cererea debitorului;
• procedurile, în marea lor parte, sunt confidențiale;
• afacerea are continuitate;
• comerciantul este ajutat de un practician în insolvență, cel care mediază încheierea concordatului și controlează executarea sa de către debitor;
• rolul judecătorului-sindic este minim.
• contractele în curs nu se termină și nici nu se suspendă, ci sunt continuate.

Oferta de concordat preventiv va cuprinde și proiectul de concordat preventiv, la care se vor anexa declarația debitorului privind starea de dificultate financiară în care se află, precum și lista creditorilor cunoscuți inclusiv cei ale căror creanțe sunt contestate integral sau parțial. Proiectul de concordat va prezenta, în detaliu, situația analitică a activului și pasivului debitorului, cauzele stării de dificultate financiară și măsurile luate în acest sens, precum și proiecția evoluției financiar-contabile pe următorii 2 ani.

Proiectul de concordat trebuie de asemenea să cuprindă un plan de redresare, reorganizare a activității, prin măsuri ca: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii funcționale, reducerea personanului, dar și modalitățile prin care debitorul înțelege să depășească starea de dificultate financiară, precum: majorarea capitalului social, împrumut bancar sau de altă natură (inclusiv împrumuturi ale asociaților/acționarilor), vânzarea de active, înființarea/desființarea unor puncte de lucru sau sucursale, etc.

Trebuie să amintim totodată că persoanele juridice care se află în stare de insolvență sunt excluse de la beneficiul concordatului. Astfel, dacă la momentul cererii de deschidere a procedurii concordatului, judecătorul sindic constată că debitorul nu se află doar într-o simplă stare de dificultate financiară, ci în stare de insolvență, el va respinge cererea de concordat. 

Pe fondul numeroaselor dosare de insolvență care se transformă în faliment, această lege a apărut ca o șansă a redresării pentru comercianți, fiind un mijloc legal de atenuare a presiunii creditorilor, a temerilor salariaților și a clienților care depind de debitor.

Cu toate că aceste prevederi au intrat în vigoare de aproape 5 ani (inițial respinsă de Senat, legea a fost adoptată ulterior de Camera Deputaților sub numele „Legea privind introducerea concordatului preventiv și a mandatului ad-hoc”), mulți dintre creditori nu sunt convinși că prin încheierea contractului de concordat își vor încasa banii în condiții mai avantajoase decât în cazul falimentului debitorului, motiv pentru care concordatul preventiv este privit de mulți ca o simplă amânare, o tergiversare a lucrurilor sau o inițiativă legislativă deloc benefică mediului de afaceri.