Discriminarea este un fenomen cu care mulți dintre noi s-au confruntat, în diferite contexte, și reprezinta tratamentul diferențiat aplicat unei persoane sau unui grup, în comparație cu altele aflate în situații similare.
Formele de discriminare cel mai adesea întâlnite sunt cele legate de vârstă, sex, religie, rasă, precum și cele aplicate persoanelor cu necesități speciale.
Aceste grupuri vulnerabile din punct de vedere social devin vulnerabile și din punct de vedere economic. Cei care vor deveni ținta prejudecăților și a discriminării în societate vor întâmpina dificultăți de integrare pe piața muncii.
La locul de munca discriminarea ar putea să apară în cadrul mai multor etape, la interviu sau la angajare, la stabilirea conditiilor de munca, a responsabilităților, a salariului, formarea și dezvoltarea profesională, sau în cazul concedierilor individuale sau colective.
Citește articolulDiscriminarea este un fenomen cu care mulți dintre noi s-au confruntat, în diferite contexte, și reprezinta tratamentul diferențiat aplicat unei persoane sau unui grup, în comparație cu altele aflate în situații similare.
Formele de discriminare cel mai adesea întâlnite sunt cele legate de vârstă, sex, religie, rasă, precum și cele aplicate persoanelor cu necesități speciale.
Aceste grupuri vulnerabile din punct de vedere social devin vulnerabile și din punct de vedere economic. Cei care vor deveni ținta prejudecăților și a discriminării în societate vor întâmpina dificultăți de integrare pe piața muncii.
La locul de munca discriminarea ar putea să apară în cadrul mai multor etape, la interviu sau la angajare, la stabilirea conditiilor de munca, a responsabilităților, a salariului, formarea și dezvoltarea profesională, sau în cazul concedierilor individuale sau colective.
Discriminarea este un fenomen cu care mulți dintre noi s-au confruntat, în diferite contexte, și reprezinta tratamentul diferențiat aplicat unei persoane sau unui grup, în comparație cu altele aflate în situații similare.
Formele de discriminare cel mai adesea întâlnite sunt cele legate de vârstă, sex, religie, rasă, precum și cele aplicate persoanelor cu necesități speciale.
Aceste grupuri vulnerabile din punct de vedere social devin vulnerabile și din punct de vedere economic. Cei care vor deveni ținta prejudecăților și a discriminării în societate vor întâmpina dificultăți de integrare pe piața muncii.
La locul de munca discriminarea ar putea să apară în cadrul mai multor etape, la interviu sau la angajare, la stabilirea conditiilor de munca, a responsabilităților, a salariului, formarea și dezvoltarea profesională, sau în cazul concedierilor individuale sau colective.
În mediul organizațional diferențele care apar între colegi pe criterii de rasă, vârstă, sex, opinii, experiență profesională, pot concretiza comportamente de discriminare. Astfel, putem avea două forme particulare de discriminare: mobbing și bullying.
Mobbing-ul este o forma de hărțuire psihologică la locul de muncă ce are drept scop de a face rău intenționat și se caracterizează prin atacarea unui salariat prin zvonuri, intimidare, umilire, discreditare, insulte, critici, violență verbală și pe alocuri fizică.
La nivelul Uniunii Europene, acest fenomen este combătut prin mijloace de bune practici la locul de muncă, însă diferențele culturale și economice dintre state se resimt și la incidența acestui fenomen de discriminare. De altfel, în UE, 9% dintre angajați au reclamat că au fost supuși hărțuirii morale la locul de munca.
Unul dintre inițiatorii acestui domeniu este profesorul suedez Heinz Leymann. Acesta a scris și prima lucrare care a abordat acest fenomen. Astfel Leymann considera că un astfel de comportament trebuie să se desfășoare pe o durată de minim 6 luni, iar acțiunile associate mobbing-ului au fost grupate în 5 categorii:
Tot Leyman distinge 4 faze de evoluție a mobbing-ului:
Bullying– ul este un comportament abuziv, caracterizat prin dorința de a umili pe cineva prin utilizarea violenței psihologice, verbale sau fizice. Profesorul german Dieter Zapf descria bullying-ul ca fiind agresiunea din partea cuiva aflat într-o poziție superioară sau managerială.
In cadrul unui proces de bullying, spre deosebire de mobbing, care in general este specific colegilor, acesta este realizat de superiori. Acțiunea apare ca o dorință a celui aflat într-o pozitie ierarhic superioară de a-și consolida statutul și are drept consecință pierderea eficacității victimei, în cazul în care cedează acestui tip de comportament. În caz contrar, dacă victima va lua măsuri de apărare, atacatorul se va retrage.
Bullying-ul nu apare sub un anumit tipar și nu are o traiectorie liniară. El poate să apară odata sau de mai multe ori.
Tipurile de comportament abuziv, atât mobbing cât și bullying, pot avea efecte ce conduc spre consecințe organizaționale, asupra psihologiei victimei, respectiv consecinte sociale.
Deși în Romania încă nu sunt foarte cunoscute aceste două fenomene, anumite ONG –uri au ridicat această problemă în mediul lor organizațional. Pentru semnalare cazurilor de discriminare și pentru ca persoanele îndreptățite să primească suport în astfel de situații, se poate apela Consiliul Național pentru Combaterea discriminării, precum și primul Centru Anti- Mobbing.
În anumite situații, angajații din România au dreptul la zile libere, pe lângă zilele de concediu de odihnă anual. Zilele libere de care pot beneficia angajații sunt reglementate de Codul Muncii și legislația în vigoare.
CITEȘTE MAI MULT
Obligația angajatorului de a emite salariaților adeverințe care certifică vechimea în muncă a acestora, precum și dreptul salariaților de a solicita aceste documente, sunt aspecte reglementate de Codul muncii.
CITEȘTE MAI MULT
Vechimea în muncă este diferită de stagiul de cotizare, care reprezintă perioada de timp în care s-au plătit contribuțiile sociale la stat.
CITEȘTE MAI MULT
