Cum îmi manageriez şeful?

Articol publicat în revista Tonica

Titlul de mai sus s-ar putea să vă sune neobişnuit sau să vă incite. Atunci când folosim cuvântul „management” ne gândim inevitabil la conducător, şef, leader. El e subiectul. Iar când vorbim despre „a manageria” ne gândim de regulă la o echipă, sau la subordonaţi. În nici un caz nu gândim în direcţia inversă. Respectiv că am putea să ne manageriem propriul şef. Vă propun aşadar să privim dintr-o nouă perspectivă relaţia dintre şefi şi subordonaţi.

Articol publicat în revista Tonica

Titlul de mai sus s-ar putea să vă sune neobişnuit sau să vă incite. Atunci când folosim cuvântul „management” ne gândim inevitabil la conducător, şef, leader. El e subiectul. Iar când vorbim despre „a manageria” ne gândim de regulă la o echipă, sau la subordonaţi. În nici un caz nu gândim în direcţia inversă. Respectiv că am putea să ne manageriem propriul şef. Vă propun aşadar să privim dintr-o nouă perspectivă relaţia dintre şefi şi subordonaţi.

În primul rând trebuie să admitem că relaţia cu şeful nostru este probabil cea mai importantă relaţie pe care o avem la locul de muncă. Dar ne-am obişnuit să avem în primul rând aşteptări de la şef în ce priveşte modul de a gestiona această relaţie, respectiv să considerăm că o bună colaborare, o bună comunicare, depind în cea mai mare măsură de el. Doar el e şeful, nu? El trebuie să ştie ce aşteptări am, cum vreau să fiu tratat sau adresat, care îmi sunt nevoile… Doar de aia s-au scris atâtea cărţi de leadership, de aia merg managerii noştri la atâtea traininguri… Ca să înveţe cum să se poarte cu noi.

Şefii sunt oameni ca noi

De câte ori însă mi-am pus problema că o relaţie bună cu şeful meu depinde în egală măsură şi de mine? Iar atunci când această relaţie nu funcţionează tocmai bine nu trebuie să aştept ca el să facă primul pas, ci pot să încep prin a parcurge eu jumătatea de drum care îmi aparţine. Şefii noştri, la fel ca oricare dintre noi, sunt imperfecţi şi supuşi greşelilor. Ei sunt permanent sub presiunea îndeplinirii obiectivelor. Dar nu au la dispoziţie nici timp nelimitat, nici cunoştinţe enciclopedice, nici percepţii extra-senzoriale. Ei nu sunt nici inamicii noştri, nici nişte creaturi malefice al căror unic scop este de a ne face nouă viaţa mizerabilă. Sunt pur şi simplu oameni care au nevoie în fiecare zi ca şi noi să le întindem o mână.

Sfaturi pentru gestionarea relaţiei cu şeful:

• Încearcă să îţi cunoşti cât mai bine şeful; cunoaşte-i stilul personal şi aşteptările lui de la tine;
• Cunoaşte-te cât mai bine pe tine şi identifică zonele în care stilul tău corespunde aşteptărilor şefului tău, dar şi zonele care necesită îmbunătăţire.
• Nu uita că şeful tău mai are şi alţi subordonaţi în afară de tine; aşa că preţuieşte-i şi foloseşte-i eficient timpul.
• S-ar putea ca tu să reprezinţi 5% din probleme şefului tău; nu le fă să devină 100%.
• Dacă vrei să eviţi un refuz, nu forţa un răspuns atunci când şeful tău se află sub presiune; deciziile importante necesită timp pentru analiză şi dacă încercăm să forţăm nota când şeful nostru este aglomerat, cel mai adesea răspunsul pe care îl vom primi va fi „Nu”.
• Oferă-i şefului tău informaţiile în forma şi prin canalul prin care preferă să le primească; sunt şefi cărora le plac informaţiile concise, altora le plac informaţiile elaborate; unii preferă să primească informaţia verbal, alţii în scris; aşadar nu îl adresa pe şeful tău aşa cum îţi place ţie, ci aşa cum îi place lui.
• Cultivă-i şefului tău sentimentul de încredere; nu promite ceva ce nu poţi livra la timp; şeful tău are la rândul său un alt şef în faţa căruia trebuie să dea socoteală şi s-ar putea să-l pui chiar tu într-o postură neplăcută.
• Nu veni în faţa şefului tău doar cu probleme, vino şi cu soluţii.
• Nu cere şefului o opinie decât dacă ai neapărat nevoie; asta pentru că şefii au întotdeauna o opinie; dar nu e obligatoriu să fie mai bună decât opinia ta; doar că odată cerută, opinia şefului poate deveni pentru tine o constrângere.