Ce aşteptăm de la 2008?

Iată că a mai trecut un an, primul nostru an ca cetăţeni ai Uniunii Europene, şi ca la orice moment de bilanţ privim în urmă şi încercăm să înţelegem ce ne-a adus anul care a trecut, dar mai ales privim spre viitor şi încercăm să înţelegem ce schimbări ne va aduce anul care vine.

2007 a fost primul nostru an European, un an cu multe schimbări şi deopotrivă multe confuzii. Au fost demarate multe reforme, dar din păcate multe altele au fost încetinite.

Iată că a mai trecut un an, primul nostru an ca cetăţeni ai Uniunii Europene, şi ca la orice moment de bilanţ privim în urmă şi încercăm să înţelegem ce ne-a adus anul care a trecut, dar mai ales privim spre viitor şi încercăm să înţelegem ce schimbări ne va aduce anul care vine.

2007 a fost primul nostru an European, un an cu multe schimbări şi deopotrivă multe confuzii. Au fost demarate multe reforme, dar din păcate multe altele au fost încetinite.

Nu mi-am propus însă să comentez anul ce tocmai se încheie, ci m-am întrebat ce îmi doresc să aducă anul care vine. Nu din perspectivă personală, ci din perspectiva consultantului care încearcă să oglindească aşteptările clienţilor săi. Mi-au venit în minte o mulţime de lucruri care mi-aş dori să se schimbe în legislaţia românească, în mediul de afaceri, respectiv în atitudinea celor cu care suntem obligaţi să inter-relaţionăm ca oameni de afaceri şi m-am trezit în faţa unei liste lungi de “daruri” pe care aştept ca Moş Crăciun să ni le aducă pentru 2008. Dar pentru că sunt adepta principiului “non multa sed multum” si deoarece cred că trebuie să privim întotdeauna lucrurile cu măsură şi să avem aşteptări realizabile, am încercat să-mi fac o listă scurtă, cu cele 5 probleme mai importante pe care cred că le avem astăzi ca oameni de afaceri şi care îmi doresc cu tărie să îşi găsească o rezolvare în anul care vine.

Prima aşteptare este legată de o clarificare a mediului fiscal. 2007 a adus multe schimbări dar şi multă confuzie în acest sens. De aceea sper ca 2008 să fie un an de consolidare, care să aşeze reformele fiscale într-un cadrul mult mai stabil, să elimine confuziile şi să dea siguranţă şi transparenţă mediului de afaceri.

Cea de a doua aşteptare ţine de liberalizarea pieţei muncii. Cred cu tărie că o reformă în acest sens a devenit vitală. Dezvoltarea economică a României este pusă sub semnul întrebării de lipsa tot mai acută de personal în toate domeniile de activitate. A obţine un permis de muncă în România pentru un străin, mai ales pentru cei din spaţiul extra-comunitar este mult mai complicat decât în ţări ca Italia sau Germania. Procedura de obţinere a permiselor de muncă este greoaie, învechită, total neadaptată realităţilor de astăzi.

O altă aşteptare a mediului de afaceri ţine de clarificarea unor aspecte legate de impozitul pe venitul non-rezidenţilor. Ne dorim eliminarea completă a acestuia în ceea ce priveşte serviciile prestate de către companii străine către companii din România, mai ales pentru că în cele mai multe cazuri se ajungă ca tot companiile româneşti să suporte acest impozit. E un impozit absurd, respectiv o limitare a accesului la know-how-ul extern, de altfel atât de necesar în România.

Aş continua lista cu o aşteptare care răspunde tot unei nevoi rezultate din piaţa muncii, respectiv nevoia de a crea un cadru mai stabil pentru angajatori şi a tempera fluctuaţia exagerată de personal care se manifestă în momentul de faţă pe această piaţă. Cred că, de data aceasta, legislaţia muncii ar trebui modificată în sensul unei mai bune protecţii a angajatorului faţă de angajaţi, a responsabilizării angajaţilor, respectiv pentru stimularea unor măsuri de creştere a retenţiei personalului.

Nu în ultimul rând, ne dorim cu toţii o schimbare importantă în atitudinea organelor statului faţă de contribuabili. Încă persistă atitudinea extrem de jignitoare cum că fiecare învestitor încearcă să fure statul, cum că fiecare afacere e o formă de înşelătorie. Ca să nu mai vorbim despre nonşalanţa şi sictirul funcţionarilor publici, sau despre întârzierea cu care statul îşi onorează obligaţiile faţă de contribuabili.

Şi mai am încă multe alte aşteptări. Dar alea o să i le spun doar Moşului… Dacă cele de mai sus s-ar rezolva în 2008 cred că la anul l-aş aştepta pe Moş Crăciun mult mai veselă şi mai optimistă…