În urmă cu câteva luni, criza economică era încă în opinia multora un pretext al marilor companii pentru a-şi reduce costurile, un subiect “supra-alimentat” de presă, un pretext al Guvernelor pentru a nu acorda măriri de salarii în sectorul bugetar, etc… Chiar şi printre cei care acceptau existenţa unei crize predomina opinia că aceasta va fi ca un val, care va dura 5-6 luni de zile, va mătura în cale câteva companii, va balansa câteva dezechilibre, evidente de altfel pentru toată lumea, după care lucrurile vor reveni „la normal” exact aşa cum erau şi mai înainte.
Astăzi nimeni nu se mai îndoieşte de realitatea şi profunzimea acestei crize, de faptul că ea afectează pe rând toate ţările şi toate ramurile economiei, că va fi o criză de durată respectiv că vor trece ani până când lucrurile vor fi din nou aşa cum erau în vara lui 2008. Iar în unele domenii de activitate poate că nu vor reveni niciodată la acele vârfuri.
În urmă cu câteva luni, criza economică era încă în opinia multora un pretext al marilor companii pentru a-şi reduce costurile, un subiect “supra-alimentat” de presă, un pretext al Guvernelor pentru a nu acorda măriri de salarii în sectorul bugetar, etc… Chiar şi printre cei care acceptau existenţa unei crize predomina opinia că aceasta va fi ca un val, care va dura 5-6 luni de zile, va mătura în cale câteva companii, va balansa câteva dezechilibre, evidente de altfel pentru toată lumea, după care lucrurile vor reveni „la normal” exact aşa cum erau şi mai înainte.
Astăzi nimeni nu se mai îndoieşte de realitatea şi profunzimea acestei crize, de faptul că ea afectează pe rând toate ţările şi toate ramurile economiei, că va fi o criză de durată respectiv că vor trece ani până când lucrurile vor fi din nou aşa cum erau în vara lui 2008. Iar în unele domenii de activitate poate că nu vor reveni niciodată la acele vârfuri.
Devine de asemenea tot mai evident pentru toată lumea (mai puţin pentru unii din aleşii noştri) faptul că singura soluţie pentru ieşirea din criză este stimularea şi relansarea mediului privat. Reducerea cheltuielilor bugetare este foarte importantă în perioada crizei, dar în final aceasta va avea ca rezultantă tot o reducere a consumului. Aşa că, deficitul bugetar nu va face decât să se adâncească în continuare. În concluzie, singura soluţie rămâne în continuare relansarea mediului privat, cel care, prin taxele şi impozitele pe care le plăteşte susţine şi întregul aparat public.
Întrebarea care se pune este: cum? Respectiv ce nevoi are acest mediu privat în momentul de faţă, sau cu alte cuvinte, ce aşteptăm de la Guvernanţii nostri ?
O să redau doar câteva măsuri foarte simple, care însă, în opinia mea, ar reprezenta baloane de oxigen pentru întregul mediu privat în acest moment:
- Reducerea taxării aferente salariilor, pentru a încuraja menţinerea cât mai multor angajaţi; această măsură nu ar afecta în mod negativ bugetul, ci dimpotrivă, deoarece în cazul neaplicării ei, foarte curând mulţi actuali „angajaţi” vor deveni „asistaţi sociali”, ceea ce ar reprezenta o cheltuială bugetară suplimentară. O astfel de măsură, chiar aplicată cu caracter temporar (pentru 1 an) ar avea efecte imediate atât în menţinerea ocupării cât şi în creşterea consumului.
- Reducerea taxelor parafiscale, a birocraţiei şi a costurilor aferente asietei fiscale; aceste măsuri ar reduce costurile indirecte ale companiilor datorate birocraţiei excesive şi totodată ar reduce cheltuielile guvernamentale aferente colectării şi administrării taxelor şi impozitelor
- Reducerea drastică a numărului de declaraţii lunare/trimestriale existente în sarcina companiilor, ceea ce indirect ar reprezenta o reducere a cheltuielilor de administrare a societăţilor
- Introducerea unor stimulente financiare pentru companiile care angajează personal în perioada crizei
- Creşterea deductibilităţilor, în vederea stimulării consumului
- Stoparea executărilor silite pentru întârzieri la plata taxelor, dat fiind că această măsură aduce contribuabilii în imposibilitatea de a-şi continua activitatea, iar pe de altă parte pentru aceste întârzieri contribuabilii sunt deja penalizaţi prin calcularea penalităţilor de întârziere
- Premierea contribuabililor care îşi plătesc taxele şi impozitele la timp printr-o reducere acordată la plata acestora în avans
- Rambursarea rapidă a TVA şi compensarea automată a oricăror datorii către bugetul statului sau fondurile speciale cu sumele de rambursat de la buget sau fonduri speciale
- Stimularea măsurilor de creştere a competitivităţii întreprinderilor şi extinderii acestora în exteriorul ţării.
- Acordarea de facilităţi fiscale pentru societăţile care în perioada crizei efectuează investiţii generatoare de locuri de muncă
- Eliminarea obligativităţii re-evaluării imobilelor deţinute de societăţi comerciale la interval de 3 ani, dat fiind că în actualul context nu se prevede o nouă creştere a valorii imobilelor, deci această măsură doar grevează contribuabilii cu un cost suplimentar aferent re-evaluărilor
- Reglementarea situaţiei zonelor libere, care şi-au pierdut în prezent toate facilităţile fiscale, dar totuşi impun în continuare investitorilor din aceste zone o serie de taxe indirecte (taxe de acces, etc.), ceea ce determină o serie de investitori din aceste zone să le părăsească şi implicit generează pierderea multor locuri de muncă.
În planul administraţiilor locale ar fi de asemenea necesară o reducere a taxelor locale aferente imobilelor cu caracter industrial, în scopul păstrării acestor investitori în cadrul comunităţilor locale. Este cunoscut faptul că foarte multe din aceste imobile sunt supra-evaluate, datorită boom-ului imobiliar al ultimilor ani, ceea ce pe de o parte face ca baza taxării să fie superioară valorii reale actuale a imobilelor, iar pe de altă parte foarte multe administraţii locale aplică un nivel de taxare foarte ridicat aferent acestor imobile, care în condiţiile de astăzi a devenit nerealist.
Acestea sunt doar câteva din aşteptările pe care mediul privat le are de la cei care îi Guvernează. Dar cea mai mare aşteptare a mediului privat astăzi este viteza de reacţie a Guvernanţilor şi aplicarea rapidă a unor măsuri anti-criză. Oricare ar fi acestea. Dacă ne gândim la ele în 2009 şi le vom aplica începând din 2010 pentru foarte mulţi va fi prea târziu. Ori se ştie că prevenţia şi intervenţia rapidă sunt întotdeauna mai puţin costisitoare decât tratarea efectelor. Deci să nu uităm că suntem deja în Iulie 2009. Criza a început în toamna lui 2008…
Distribuie pe social media