Astăzi, a fi voluntar e un lucru rar întâlnit. E de la sine înţeles: trăim într-o lume mult prea pragmatică, mult prea egocentrică. Ni se pare că a face ceva pe gratis nu e pe măsura personalităţii, culturii şi nivelului nostru în societate. Într-adevăr, o maşină scumpă nu se cumpără pe baza muncii de voluntariat.
Astăzi, a fi voluntar e un lucru rar întâlnit. E de la sine înţeles: trăim într-o lume mult prea pragmatică, mult prea egocentrică. Ni se pare că a face ceva pe gratis nu e pe măsura personalităţii, culturii şi nivelului nostru în societate. Într-adevăr, o maşină scumpă nu se cumpără pe baza muncii de voluntariat.
Cu puţină vreme în urmă am trăit o experienţă, în cea mai mare parte plăcută, care m-a făcut să mă conving de anumite lucruri legate de oameni, în special de candidaţi.
Recent, firma noastră a început o relaţia de colaborare, creând astfel o punte de legătură cu fermierii din nordul Italiei, mai exact în zona Bolzano: zonă prielnică pentru cultivarea pomilor fructiferi. Aşa am participat la acţiunea de a trimite români în această parte a Italiei pentru a-i ajuta pe fermierii de acolo, totul desfăşurându-se în deplină legalitate (lucru din păcate mai rar întâlnit în zilele noastre).
Ceea ce doresc să punctez prin acest articol este faptul că uneori oamenii pot fi extrem de dificili şi au tendinţa de a complica mult lucrurile, încât este nevoie de multă răbdare şi suficient calm pentru a lucra cu unii dintre ei.
Dacă aş întreba pe oricine de pe Globul Pământesc, indiferent de religie sau naţionalitate, cred că ar exista foarte puţine persoane care ar putea da o definiţie despre cum să fii un bun coleg la locul de muncă.
Practic, nu există o definiţie standard care să explice ce înseamnă a fi un bun coleg la serviciu, însă putem să ne ghidăm în acest sens după câteva reguli nescrise. Acest lucru vine din interiorul fiecăruia, depinde de caracterul persoanei, de respectul pe care îl acordăm, în general, semenilor.
Oricum, în opinia mea, atitudinea faţă de colegi este în strânsă legătură cu abilităţile de comunicare ale fiecăruia şi cu importanţa pe care o acordăm relaţiilor interpersonale.
În condiţiile economice de astăzi circulaţia liberă a capitalurilor este o realitate, astfel că numeroase persoane fizice şi juridice desfăşoară activităţi din care obţin venituri sau deţin averi în mai multe ţări.
Apare, deci, în mod firesc, problema stabilirii autorităţii publice competente să procedeze la impunerea veniturilor şi averii realizate, respectiv deţinute de persoane fizice sau juridice ale unui stat pe teritoriul altui stat.
Ştim cu toţii că una dintre cele mai importante obligaţii pe care le are angajatorul faţă de angajatul său este cea de a-l plăti. Îndeplinirea acestei îndatoriri presupune, pentru majoritatea angajatorilor, una dintre cele mai mari cheltuieli legate de activitatea prestată. În mod normal, salariile şi costurile aferente acestora (contribuţii la sănătate, şomaj, pensii, etc.) se ridică în medie până la aproximativ 60% din costurile totale de exploatare ale unei întreprinderi de mari dimensiuni.
Orice proces de recrutare, fie el desfăşurat intern sau de catre o agenţie de recrutare, începe cu o bună definire a profilului candidatului ideal. Dacă este vorba despre o poziţie de middle sau top management, inevitabil profilul acestuia va fi creionat prin sintagmele: “abilitaţi de leadership”, “viziune” şi “business understanding”, “gândire out-of-the-box”, “inspiring people” , “reflectă valorile şi cultura companiei “ etc.
Aşteptările pe care le are de îndeplinit noul manager sunt de asemenea clar transmise: dezvoltarea echipei, eficientizarea proceselor, atingerea target-urilor de vânzari sau a altor obiective de business.
Puţini oameni înţeleg cu adevărat importanţa muncii în echipă. Cum putem fi eficienţi muncind în echipă şi de ce să muncim în echipă? Un aspect, nelipsit de importanţă, ar fi nevoia de a exista o motivaţie puternică din partea fiecărui membru al echipei pentru a dori şi a-l determina să se implice şi să lucreze în echipă.
Pentru unii motivaţia puternica înseamnă salariul mai mare, pentru alţii promovarea. Fiecare dintre noi avem motivaţii diferite, dar pentru a lucra in echipa trebuie sa existe un scop final comun, un câştig comun, chiar daca motivaţiile individuale sunt diferite.
De ce „Triunghiul Bermudelor”? Pentru că întregul proces de recrutare se bazează în primul şi în primul rând pe munca cu oamenii. Şi cum noi, ca natură umană, suntem atât de imprevizibili, iată cum s-a creat o relaţie sinuoasă între: candidat – recrutor – client. De când activez în această arie, aud, văd şi trăiesc tot felul de experienţe plăcute, dar şi mai puţin plăcute.
Din păcate, la ora actuală, mulţi dintre noi conştientizăm prea puţin sau deloc care ne sunt rolurile în această ecuaţie. Din proprie experienţă vă pot spune că rolul cel mai greu îl are recrutorul. Acesta constituie „pârghia” dintre candidat şi angajator. Acesta e cel care e felicitat sau injuriat, în funcţie de succese sau insuccese. Acesta e responsabil pentru tot ceea ce se petrece pe parcursul întregului proces de recrutare, precum şi după aceea, în faza de follow-up. Acesta răspunde în faţa unui client sau candidat nemulţumit de alegerea făcută.
Dacă modul tratare a serviciilor de training în spaţiul intern este bine cunoscut, apar unele probleme în privinţa tratamentului fiscal al serviciilor de training executate de o persoană juridică română pentru o persoană juridică din spaţiul intracomunitar, în statul respectivei persoane juridice căreia i se prestează serviciul.
În prezent, suntem asaltaţi de idei, sugestii, sfaturi diverse în ceea ce priveşte satisfacţia angajaţilor la locul de muncă. E un lucru pozitiv, deoarece presupune că lumea a început să se gândească la modalităţi noi de fidelizare a angajaţilor.
Ca angajaţi, dar şi ca angajatori, trăim într-o perioadă a schimbărilor dese. Dacă e să ne „ghidăm” după anumite statistici, se pare că angajaţii au tendinţa de a-şi schimba locul de muncă după o perioadă de 5 ani, 3 ani, 2 ani, chiar 1 an… Să nu uităm însă că aceste statistici sunt de regulă realizate în ţări care aparţin unor culturi diferite faţă de a noastră.
Una din problemele spinoase întâmpinate permanent de către angajatori este pericolul ca un angajat care părăseşte societatea să desfăşoare în continuare o activitate concurentă. Această problemă se resimte mai cu seamă în cazul angajaţilor din domeniul vânzărilor, unde există riscul plecării din companie cu un întreg pachet de clienţi, sau în cazul unor profesii unde know-how-ul acumulat, odată transferat într-o altă societate, poate crea reale prejudicii companiei de unde pleacă angajatul.
Când sunt întrunite condiţiile declanşării unui conflict de muncă? Cum se soluţionează acesta?
În primul rând trebuie să definim ce înseamnă un conflict de muncă. Conform Codului Muncii: “Conflictul de munca reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de munca.”
Conform Legii conflictelor de muncă: “Conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă.”
În Monitorul Oficial nr. 858/2007 a fost publicate detalii privind procedura de înregistrare a contractelor încheiate între persoane juridice române şi persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente.
Acest act normativ abrogă prevederile Ordinului ANAF 1.415/2007 emis în octombrie 2007 şi modifică substanţial procedura de înregistrare a contractelor încheiate cu prestatori nerezidenţi.
În prezent, suntem asaltaţi de idei, sugestii, sfaturi diverse în ceea ce priveşte satisfacţia angajaţilor la locul de muncă. E un lucru pozitiv, deoarece presupune că lumea a început să se gândească la modalităţi noi de fidelizare a angajaţilor.
Ca angajaţi, dar şi ca angajatori, trăim într-o perioadă a schimbărilor dese. Dacă e să ne „ghidăm” după anumite statistici, se pare că angajaţii au tendinţa de a-şi schimba locul de muncă după o perioadă de 5 ani, 3 ani, 2 ani, chiar 1 an… Să nu uităm însă că aceste statistici sunt de regulă realizate în ţări care aparţin unor culturi diferite faţă de a noastră.
Titlul de mai sus s-ar putea să vă sune neobişnuit sau să vă incite. Atunci când folosim cuvântul „management” ne gândim inevitabil la conducător, şef, leader. El e subiectul. Iar când vorbim despre „a manageria” ne gândim de regulă la o echipă, sau la subordonaţi. În nici un caz nu gândim în direcţia inversă. Respectiv că am putea să ne manageriem propriul şef. Vă propun aşadar să privim dintr-o nouă perspectivă relaţia dintre şefi şi subordonaţi.
Palmele transpirate, sudoarea de pe frunte, palpitaţiile sau ştergerea din minte a tuturor ideilor sunt doar câteva din inconvenientele ce pot să apară la o prezentare publică. Dacă e să dăm crezare sondajelor, teama de a vorbi în public este cea mai mare temere a oamenilor, mai mare chiar decât teama de moarte, războaie, şerpi sau păianjeni.
Capacitatea de a face prezentări în public şi de a ne susţine eficient ideile are însă un impact important asupra reuşitei noastre în carieră şi în societate. De aceea e important să reuşim să ne depăşim angoasele şi să scoatem în evidenţă ce e mai bun în noi atunci când facem o prezentare în public, fie că ne prezentăm pe noi înşine, fie că să prezentăm un produs, un serviciu, sau ţinem o prelegere în cadrul unei conferinţe.
Contractul colectiv de muncă reprezintă o convenţie încheiată în formă scrisă între angajator pe de o parte, şi salariaţi prin reprezentanţii lor desemnaţi sau prin sindicate, acolo unde ele există, de cealaltă parte. În această convenţie se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. Contractele colective de muncă sunt obligatorii, conform Codului Muncii (Legea 53/2003 actualizată) pentru toate societăţile comerciale care au un număr de angajaţi de cel puţin 21 persoane.
În primul rând, vreau să vă redau un scurt fragment dintr-o discuţie purtată pe această temă. Persoana cu care am vorbit tocmai absolvise o facultate de marketing şi management şi nu mai lucrase vreodată. Care consideri că ar fi job-ul care ţi s-ar potrivi?… Păi, vreau să fiu manager. De ce vrei să fii manager? – Ah, păi că o să am un salariu mare, o să am maşină, telefon, laptop, că o să fiu important şi lumea o să mă respecte. Şi care consideri că ar fi calităţile pe care ar trebui să le aibă un manager?… Ăăă, să fie dur cu angajaţii, să ştie să îi pună la punct, că altfel nu o să-l asculte nimeni, să le spună ce să facă şi dacă nu ascultă, să îi dea afară. Da, face parte dintr-o discuţie reală. Sinceră să fiu, de cele mai multe ori nu ştiu cum să reacţionez în asemenea împrejurări: fie să râd în hohote sau să plâng, tot în hohote.
Anul 2008 a adus multiple schimbări atât în ceea ce priveşte cuantumul taxelor şi contribuţiilor aferente salariilor, cât şi în ceea ce priveşte nivelul salariului minim pe economie şi relativ la anumite categorii profesionale.
Exact cât de atractivă este România pentru noii veniţi din variatele industrii se poate deduce din valoarea investiţiilor străine în anii premergători şi posteriori intrării noastre în UE, cât şi din ritmul şi dinamica afacerilor de pe teritoriul său la nivelul ultimilor ani.
Şi totuşi… cât de atractivă este Romania pentru un nou venit pe piaţă? Se poate spune că dincolo de condiţiile legislative, cadrul politic, mersul reformelor, nivelul corupţiei şi alte condiţii căutate de investitori, ceea ce rezumă şi concretizează relaţia cu investitorul este onorarea unui contract psihologic…
Aderarea României la UE în 2007 a determinat apariţia unor noi provocări pentru operatorii din domeniul transportului rutier de marfă. Dacă problema autorizaţiilor nu mai există astăzi, au apărut în schimb probleme legate de managementul companiilor de transport. Acestea trebuie sa găsească rapid soluţii pentru păstrarea forţei de muncă şi pentru eficientizarea activităţii, în special prin sporirea serviciilor oferite.
Apariţia pe piaţa din Romania a unor transportatori cu tradiţie din tarile învecinate, care practic transfera astăzi în Romania autocamioane pentru a putea lucra cu şoferi români plătiţi la standarde naţionale, creează deja numeroase disfuncţionalităţi pe piaţa forţei de munca din acest domeniu.
Totodată, lipsa oricăror condiţii minime pentru înscrierea în Registru Operatorilor de Transport, a determinat creşterea numărul de operatori foarte mici, cu unul – două camioane.
În trepidaţia cotidiană din viaţa firmelor fie ele mari, mijlocii sau mici a început să se creioneze, chiar implementeze ideea de coaching. Se mediatizează mult pe această temă, se găsesc diferite articole, emisiuni, cărţi care dezbat această temă. Într-adevăr, „dincolo” se practică de ani buni şi are rezultate pozitive. Însă reticenţa umană ne face să ne întrebăm: de ce coaching?
De fapt această aşa-zisă reticenţă ascunde doza ei de pragmatism: de ce să alegem să investim sume enorme de bani în angajaţii noştri? Chiar merită acest efort financiar?
Anul 2008 promite a fi unul plin de surprize si noutăţi în domeniul fiscal, cel puţin aşa ne promit ministerele economiei şi finanţelor care au gândit o adevărată revoluţie în economie. Startul a fost dat încă în 2007 când Guvernul a anulat toate datoriile fiscale ale companiilor până la data de 1 ianuarie 2007, astfel trecând la o nouă etapă, care, speră ei, va fi una mult mai productivă. Reforma poarta numele “Amnistia Fiscală“ şi are drept scop principal de a ajuta şi promova companiile care nu pot funcţiona normal din cauza restanţelor la bugetul de stat. Efectul scontat este dezvoltarea mediului de afaceri local, dar şi creşterea principalilor indicatori economici, prin asta creându-se premisele pentru atragerea investiţiilor locale şi străine.
Până să intru în profunzimile domeniului training din perspectiva de trainer, am fost mulţi ani la rând participant la traininguri. Norocul meu – şi al dumneavoastră acum, utilizator al serviciilor Ascent Group – este că primele mele impresii despre training au fost excepţionale, iar experienţele prin care am trecut şi care sunt la baza pregătirii mele de trainer au fost deosebite, spectaculoase, de tipul life-changing! Înţelegând eu la vremea respectivă ce lucru minunat este să fii trainer, cum poţi schimba vieţile oamenilor, relaţiile lor interpersonale dar şi cu sinele, cum îi poţi ajuta să devină mai mult, pentru ei şi mediul în care îşi trăiesc viaţa personală şi profesională, m-am orientat spre acest domeniu, conştientă fiind că voi avea de parcurs un drum lung şi anevoios.
Când vorbim despre posibilitatea investirii în Republica Moldova, apare o primă întrebare: Cât de complicat, sigur sau avantajos este să plasezi banii într-o ţară în proces de tranziţie economică?
La aceste întrebări a încercat să răspundă un studiu realizat de Banca Mondială şi International Finance Corporation care a analizat 178 de economii din lume, inclusiv economia Republicii Moldova, din prisma mediului de afaceri. Doing Business 2008 plasează Moldova pe locul 92 respectiv într-o poziţie favorizantă faţă de majoritatea ţărilor din Estul Europei, fiind urmată de Azerbaidjan (96), Belarus (110), Rusia (106) şi Ukraina (139).
Folosim cookie-uri pe site-ul nostru web pentru a furniza vizitatorilor o experiență de navigare cât mai bună și servicii adaptate nevoilor și interesului fiecăruia. Dând clic pe „Accept”, sunteți de acord cu TOATE cookie-urile.
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența în timp ce navigați prin site. Dintre aceste cookie-uri, cookie-urile clasificate ca fiind necesare sunt stocate în browserul dvs., deoarece sunt esențiale pentru funcționarea funcționalităților de bază ale site-ului web. De asemenea, folosim cookie-uri terțe care ne ajută să analizăm și să înțelegem modul în care utilizați acest site web. Aceste cookie-uri vor fi stocate în browser-ul dvs. numai cu acordul dumneavoastră. De asemenea, aveți opțiunea de a renunța la aceste cookie-uri. Dar renunțarea la unele dintre aceste cookie-uri poate avea un efect asupra experienței dvs. de navigare.
Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul web să funcționeze corect. Această categorie include doar cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.
Cookie-urile neesețiale nu se încadrează în definiția cookie-urilor esențiale deoarece nu sunt strict necesare pentru funcționarea unui site sau a serviciilor oferite pe acesta, precum cookie-urile utilizate pentru analizarea comportamentului pe un site web (cookie-uri „analitice”) sau cookie-urile utilizate pentru afișarea de reclame.