Se reintroduc unele facilități pentru unitățile protejate și încadrarea persoanelor cu handicap

În România, angajarea unei persoane cu dizabilităţi este destul
de dificilă.

În ședința de Guvern de joi, 20 iulie, a fost adoptat un act normativ prin care se implementează plata CAS şi CASS de către angajator la nivelul salariului minim pe economie și pentru contractele part-time.

Așadar, în baza acestei Ordonanțe, angajatorii vor fi obligați să achite contribuțiile sociale și de sănătate la nivelul salariului minim pe economie și în cazul contractelor cu timp parțial de lucru.

Măsura este luată chiar dacă salariul angajatului part-time, aferent numărului de ore lucrate, este mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată. Astfel, de exemplu, dacă angajatul part-time caștigă 600 de lei brut, angajatorul va fi obligat să plăteasca contribuția pentru pensii și sănătate la valoarea salariului minim de 1450 de lei brut.

În luna mai valoarea tichetelor de masă a fost majorată. În curând însă ar putea avea loc o nouă modificare.

Angajatorii pot oferi lunar salariaților o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, în acord cu legea 142/ 1998 ce reglementeaza acordarea de tichete de masă.

Angajații pot beneficia de tichet atât pe suport electronic cât și pe hârtie. Sub formă electronică va fi virată valoarea tichetelor de masa corespunzator numarului de zile lucrătoare ale lunii. Pe suport de hârtie, mai des întalnite, acestea se distribuie lunar, fiecare angajat primind un număr de tichete egal cu numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichetele. Tichetele de masă vor putea fi utilizate numai pentru achitarea mesei sau pentru achiziționarea de produse alimentare.

În relația dintre angajat și angajator există nu doar beneficii și drepturi ci și responsabilități. Acestea se manifestă și în cazul uneia din cele mai frecvente alternative de încetare a contractului de muncă, respectiv demisia. 

Demisia reprezintă denunțarea unilaterală a contractului individual de muncă, din partea angajatului.

Ca și concedierea, respectiv denunțarea unilaterală a contractului individual de muncă din partea angajatorului, demisia trebuie formulată în scris și înregistrată, și nu este nevoie de o aprobare scrisă a angajatorului, cum nu este nevoie nici de o motivare din partea celui care demisionează. Trebuie precizat că demisia este un act care poate fi ulterior revocat doar cu acordul angajatorului.

Discriminarea este un fenomen cu care mulți dintre noi s-au confruntat, în diferite contexte, și reprezinta tratamentul diferențiat aplicat unei persoane sau unui grup, în comparație cu altele aflate în situații similare.
Formele de discriminare cel mai adesea întâlnite sunt cele legate de vârstă, sex, religie, rasă, precum și cele aplicate persoanelor cu necesități speciale.

Aceste grupuri vulnerabile din punct de vedere social devin vulnerabile și din punct de vedere economic. Cei care vor deveni ținta prejudecăților și a discriminării în societate vor întâmpina dificultăți de integrare pe piața muncii.

La locul de munca discriminarea ar putea să apară în cadrul mai multor etape, la interviu sau la angajare, la stabilirea conditiilor de munca, a responsabilităților, a salariului, formarea și dezvoltarea profesională, sau în cazul concedierilor individuale sau colective.

În perspectiva clasică, angajaţii erau cei care îndeplineau anumite activităţi prestabilite, puneau în mişcare mecanisme şi tehnologii, o viziune proletară. Tot în această perioadă au apărut termeni şi concepte precum „mână de lucru” sau forţă de muncă. Principala sarcină a acestora era aceea de a duce la îndeplinire cerinţele postului şi exigenţele şefilor. Astfel au apărut concepte precum „muncă productivă/neproductivă”.
 

O remarcă pertinentă ar fi aceea că în era proletariatului clasic nu se vorbea niciodată de individ ca de o forţă distinctă, termenul folosit fiind acela de „masă”, întrucât singularitatea leza conceptul de întreg.
 

După semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, România devenea membră cu drepturi depline începând cu 1 ianuarie 2007. Cu toate astea, din 2007 și până în 2011 Tratatul de Aderarare prevedea că muncitorii din țara noastră nu vor avea acces liber pe piața forței de muncă a țărilor UE, pe motiv că “valul” de muncitori români ar afecta piața locală a muncii. Mai mult, folosind prerogativa care le era permisă, unele țări precum Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Spania (numai pentru români), Franţa, Malta şi, desigur, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, au prelungit interdicția până la sfârșitul lui 2013. Astfel, circulația cu adevarat liberă a lucrătorilor din România și Bulgaria, în statele comunitare, are loc cu începutul anului 2014.