Am diploma! Mă angajați?

În ultimele decenii numărul absolvenților de facultate a crescut foarte mult. Acest aflux mare de licențiați pe piața muncii ridică în mod clar și problema valorii diplomelor. Ce rol au acestea în cadrul procesului de recrutare a forței de muncă?

Mulți ar spune că unul semnificativ, dacă se ține cont de faptul că pentru recrutori există trei criterii care au un loc special în mecanismele de angajare, și anume:

În ultimele decenii numărul absolvenților de facultate a crescut foarte mult. Acest aflux mare de licențiați pe piața muncii ridică în mod clar și problema valorii diplomelor. Ce rol au acestea în cadrul procesului de recrutare a forței de muncă?

Mulți ar spune că unul semnificativ, dacă se ține cont de faptul că pentru recrutori există trei criterii care au un loc special în mecanismele de angajare, și anume:

•  experiența profesională;
•  calitățile personale;
•  studiile.

În primul rând, experiența profesională pare să fie criteriul cel mai apreciat în procesul de angajare. Mecanism utilizat pentru a elimina o serie de candidați și indicator al potențialului de adaptare, experiența este un semnal strategic de competență care precede diploma, reducând în mod considerabil incertitudinea deciziei angajatorului la momentul selecției unui nou angajat. Experiența este menționată și solicitată, fiind cel mai important criteriu de angajare atât pentru cei cu funcție de conducere cât și pentru cei cu funcție de execuție.

Cel de-al doilea criteriu este reprezentat de calitățile personale. Acestea se referă la un set de caracteristici solicitate de către angajatori, cum ar fi autonomia, versatilitatea, dinamismul, motivarea, spiritul de lucru în echipă, abilitățile de comunicare, etc. Acestea sunt elemente fundamentale care, conform specialiștilor în resurse umane, s-au dovedit a fi mult mai importante decât diplomele și chiar decât experiența profesională. În plus, angajatorii caută în prezent tineri care găsesc plăcere în ceea ce fac, subliniind în același timp importanța evaluării afinității dintre candidați și cultura companiei. Angajarea se face astfel în conformitate cu criteriile fundamentale, favorizând astfel anumite calități individuale care se potrivesc unei anumite culturi corporatiste.

În cele din urmă, diploma rămâne un etalon între criteriile de selecție, dar cu excepția anumitor funcții care necesită certificare obligatorie, nu este mai apreciată decât caracteristicile individuale.
În contextul actual al pieței muncii, aceasta este o condiție necesară, însă nu suficientă pentru accesul la locuri de muncă și a suferit un proces treptat de devalorizare care se manifestă, printre altele, prin scăderea încrederii angajatorului în puterea sa de a reflecta aptitudinile potrivite. Angajatorii se arată mai degrabă nemulțumiți în ceea ce îi privește pe absolvenții de studii superioare și în special dacă se are în vedere maniera în care sunt pregătiți pentru piața muncii. În consecință, ajung să acorde o importanță mică formării certificate de o diplomă și să pună un preț mai mare pe formarea internă, preferând experiența obținută pe teren sau calitățile individuale care se potrivesc specificului locului de muncă din cadrul companiei.

Pe termen lung, fenomenul supracalificării va persista și probabil se va amplifica odată cu creșterea numărului de diplome, devenind sinonim cu risipa de resurse intelectuale și cu scăderea productivității tinerilor care nu vor putea realiza o legătură corectă între nivelul lor educațional și munca prestată.