Achitarea TVA după încasarea facturilor

Senatul României a aprobat în luna martie 2010, proiectul de lege prin care contribuabilii persoane juridice plătitori de TVA să aibă posibilitatea de a achita TVA-ul rezultat ca urmare a emiterii facturii către clienţi în termen de 30 de zile de la data încasării facturii şi nu până la data de 25 a lunii urmatoare celei în care s-a emis factura.

Această modificare contravine Directivei Europene 112/2006, care precizează ca regulă generală că obligaţia de plată ia naştere la data livrării bunurilor, la data prestării serviciilor şi la data încasării de avansuri înainte de livrare sau prestare.

Totuşi, prin derogare de la regula generală privind faptul generator şi exigibilitatea TVA, la art. 66 din Directiva Europeană 112, se precizează că statele membre pot să prevadă ca TVA să devină exigibilă pentru anumite operaţiuni sau anumite categorii de persoane impozabile, cel tarziu la data încasării plaţii.

Senatul României a aprobat în luna martie 2010, proiectul de lege prin care contribuabilii persoane juridice plătitori de TVA să aibă posibilitatea de a achita TVA-ul rezultat ca urmare a emiterii facturii către clienţi în termen de 30 de zile de la data încasării facturii şi nu până la data de 25 a lunii urmatoare celei în care s-a emis factura.

Această modificare contravine Directivei Europene 112/2006, care precizează ca regulă generală că obligaţia de plată ia naştere la data livrării bunurilor, la data prestării serviciilor şi la data încasării de avansuri înainte de livrare sau prestare.

Totuşi, prin derogare de la regula generală privind faptul generator şi exigibilitatea TVA, la art. 66 din Directiva Europeană 112, se precizează că statele membre pot să prevadă ca TVA să devină exigibilă pentru anumite operaţiuni sau anumite categorii de persoane impozabile, cel tarziu la data încasării plaţii.

Pentru a asigura un sistem echitabil din punct de vedere al TVA, amânarea exigibilităţii TVA la momentul încasării facturii presupune inclusiv amânarea dreptului de deducere a taxei până la data achitării furnizorului.

Astfel ca urmare a acestei schimbări ar urma să se modifice art.134^1, alineatul (1) din Codul Fiscal, în sensul că, faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii intervine la data încasării contravalorii facturii.

Art. 134^1 alineatul 2 si 5 care se referă la bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie se abrogă şi la alineatul (1) al art.134^2 se va preciza că exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator. Cuantumul taxei de plată se va stabili proporţional cu valoarea încasărilor efective din totalul facturat.

De asemenea s-ar abroga alineatul 2 al art. 134^2 care preciza excepţiile referitoare la momentul în care intervine exigibilitatea TVA.

Această modificare ar conduce de asemenea la modificarea art.146 alin.1 litera a) care va preciza că pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să fie livrate sau a serviciilor care i-au fost ori urmează să fie prestate în beneficiul său, să deţină o factură care să cuprindă informaţiile prevăzute la art.155 alin (5) şi documentul justificativ de plată aferentă facturii.

Această masură ar crea totuşi un mare avantaj pentru agenţii economici, în sensul că le-ar oferi o “gura de oxigen” într-o economie sufocată de taxe şi de incoerenţă legislativă.

Măsura ar ajuta firmele care au de plătit un TVA pe care în fapt nu l-au încasat încă, deoarce de foarte multe ori nu îşi încasează la timp facturile de la clienţi, aceştia la rândul lor, pe lângă multe alte taxe şi impozite, trebuind să plătească TVA către bugetul statului înainte de a încasa banii pentru facturile emise, şi astfel creându-se un lanţ al neîncasărilor.

Nu în ultimul rând există mulţi agenţi economici care au la rândul lor sume importante de bani reprezentând TVA de recuperat de la bugetul statului pe care îi recuperează cu întârziere, ceea ce îngreunează o dată în plus viaţa agentului economic şi implicit a partenerilor cu care acesta are relaţii contractuale şi pe care nu le poate onora conform contractelor încheiate.

Nu de puţine ori, ca urmare a neîncasării TVA de la bugetul statului multe societăţi comerciale sunt nevoite să apeleze la credite pentru a-şi putea susţine activitatea economică. Pentru aceste credite să nu uităm dobânzile mari pe care trebuie să le plătească contribuabilii, nejustificate în raport cu profiturile pe care aceştia le pot obţine din activităţile economice pe care le desfasoară şi nu în ultimul rând accesul mult mai limitat la credite ca urmare a crizei economice.

Pe de altă parte să nu uităm majorările pe care trebuie să le suporte societăţile comerciale care nu reuşesc să-şi achite TVA-ul datorat la termenele prevazute de lege ca urmare a neîncasării facturilor, ca urmare a cuantumului taxelor şi contribuţiilor salariale sufocante la care sunt supuşi şi pentru care de asemenea ajung să plăteasca în timp majorări substanţiale.

Toate acestea duc în final la blocarea economică a acestor contribuabili care nu mai reuşesc să supravieţuiască într-un sistem economic defectuos din multe puncte de vedere.

Sigur că, în cazul în care această măsură va fi introdusă, vor exista dezavantaje pentru bugetul statului cel puţin în prima fază a introducerii ei, dar în momentul în care acest sistem ar începe să funcţioneze, după cateva luni, cu siguranţă lucrurile ar merge mult mai bine decât în prezent.