Accept că am greșit!

Aproape de fiecare dată când un angajat greșește, prima reacție este cea de a-l „pedepsi”, lucru care se întâmplă sau nu. Asta depinde de obicei de urmările acțiunii sau de pagubele aduse companiei. Dacă sunt mari, cu siguranță se vor lua măsuri. Dar mai sunt și acele greșeli minore care însă, pe termen lung, pot îmbolnăvi organizația și care, de cele mai multe ori, sunt trecute cu vederea. Conform teoriei, omul din greșeli învață. Dar ce faci atunci când acest lucru nu se întâmplă? Cum îți ajuți angajații să înțeleagă ce impact pot avea unele erori asupra companiei, colegilor sau mediului în care trăiesc? Cum îi dezvolți profesional și îi ajuți să se ajute și să te ajute pe tine ca angajator? Câți dintre noi avem simțul răspunderii și ne dăm seama că și cea mai mică greșeală poate avea un impact destul de mare?

Aproape de fiecare dată când un angajat greșește, prima reacție este cea de a-l „pedepsi”, lucru care se întâmplă sau nu. Asta depinde de obicei de urmările acțiunii sau de pagubele aduse companiei. Dacă sunt mari, cu siguranță se vor lua măsuri. Dar mai sunt și acele greșeli minore care însă, pe termen lung, pot îmbolnăvi organizația și care, de cele mai multe ori, sunt trecute cu vederea. Conform teoriei, omul din greșeli învață. Dar ce faci atunci când acest lucru nu se întâmplă? Cum îți ajuți angajații să înțeleagă ce impact pot avea unele erori asupra companiei, colegilor sau mediului în care trăiesc? Cum îi dezvolți profesional și îi ajuți să se ajute și să te ajute pe tine ca angajator? Câți dintre noi avem simțul răspunderii și ne dăm seama că și cea mai mică greșeală poate avea un impact destul de mare?

Pentru că suntem diferiți, vom percepe diferit conceptul de eroare profesională. Cei care nu acceptă că nu sunt perfecți, nu vor asculta și își vor susține teoria până la capăt, nu se vor dezvolta niciodată. Vor rămâne blocați acolo, în zona lor de confort, într-o lume imaginară pe care și-o contruiesc după un tipar fals. Se vor simți mulțumiți și fericiți, dar nu vor avea parte de apreciere, suport și înțelegere. Iar cei care știu și acceptă că ceva nu e tocmai bine, că trebuie să schimbe ceva, vor crește frumos.

Eu aproape că-mi iubesc greșelile la job. Nu atunci când le fac, ci atunci când le înțeleg. Atunci când în urma lor, analizez și învăț să nu le mai repet. Cel puțin nu pe aceleași. Mi-am dat seama că și un „enter” dat greșit poate avea un impact devastator asupra cuiva, fie asupra calculatorului, fie asupra vreunui coleg. Și atunci fac tot posibilul să ajut la repararea defecțiunii și să nu o mai repet. Asta trebuie să înțelegem noi. Că orice am face, bine sau rău, mereu va fi cineva care va resimți urmările. Direct sau indirect. Cei cărora nu le pasă, indiferent de cât efort investești în a-i face să înțeleagă că nu este vorba doar despre ei sau despre miile de euro pierduți, mai bine îi lași să-și urmeze drumul, dar în altă direcție. Pentru că dacă nu conștientizează sau nu schimbă nimic, vor trage în jos și pe alții. „Dacă X face atâtea erori și încă este angajat, eu de ce m-aș lupta atât să fac lucrurile bine?” Cel mai ușor de copiat sunt comportamentele negative. Și nimeni nu-și dorește asta în organizație. Ne dorim angajați responsabili pentru că ei, chiar dacă vor greși, vor evolua, luând aceste acțiuni ca pe niște lecții. Vor ști că datorită unui „enter” greșit, vor avea de suferit și alți oameni care poate nu au nicio vină. Unul dintre cele mai lungi, dificile și complexe procese este cel de responsabilizare a oamenilor. Pentru ca oamenii să devină mai responsabili, în unele situații ei trebuie ajutați. Nu ajung regulile scrise, este nevoie de mult mai mult de atât. Este nevoie de o comunicare și învățare continuă, de conștientizare, acceptare și de dorința de a face lucrurile bine.

„Fiecare greșeala este o ocazie de a învăța. Totul este să nu comiți aceeași greșeala în mod repetat – ar fi o prostie. Însă comite cât mai multe greșeli noi, de care ești în stare; nu trebuie să-ți fie teamă deoarece acesta este singurul mod în care natura îți permite să înveți”.